Teoria cîştigului la loto

     Care este scara de valori atunci cînd spunem că o anume persoană ne este cel mai bun prieten? De fapt cine ne dă dreptul de a judeca astfel pe cei de lîngă noi? Am observat că avem tendinţa de a spune despre o persoană oarecare dar care a fost la locul şi timpul potrivit acolo unde aveam nevoie mai mare de ea, să zicem că ne este un prieten de nădejde. Mai apoi, lipsa acestuia în împrejurări apăsătoare, clasîndu-l chiar printre duşmani. Nu avem oroarea judecăţii greşite niciodată, sîntem convinşi că a greşit şi simţim inevitabil dorinţa de… răzbunare. Cît de prieten trebuie să fie cel de lîngă noi ca să nu mai avem astfel de sentimente? Cine mai este dispus să ne fie prieten în astfel de condiţii? Şi de ce nu ar avea şi acea personă condiţiile ei? Şi dacă prietenia e condiţionată de ce ne tot umflăm în pene cînd facem un gest de prietenie? Sîntem ca ipocriţii care se închină în faţa unei biserici dar care, mai apoi, după colţ au impresia ca au trecut de ochiul vigilent al zeităţii şi înjură fără jenă. Prea multe întrebări legate de aşa zisa prietenie…

     Ne cam ascundem după coada de mătură, chestia asta cu prietenia este complicată rău de tot. Şi-mi amintesc de această temă ori de cîte ori cineva de lîngă mine afirmă că dacă ar cîştiga premiul cel mare la loto jumătate ar da prietenilor cei mai apropiaţi şi jumătate ar fi pentru sufleţelul lui… Teoria aceasta nu stă în picioare în primul rînd pentru că are o doză de egoism prea mare, vrea să arate doar cît de generoşi am fi noi dacă am cîştiga marele premiu şi… doar atît. Mai mult, dacă ai reuşi să faci o departajare a prietenilor buni de prietenii „mai puţin” buni şi ai dona jumătate din cîştig celor din prima categorie aşa cum ai promis atunci cred că ai face o mare nedreptate prietenilor mai cu ghinion. Şi mai e o chestie pe care nu ar trebui să o trecem cu vederea: noi, oamenii, oricît am fi de buni avem în construcţia noastră dorinţa de concurenţă, de a fi primii sau numărul unu în toate… De-aici şi teoria mea că dacă ai dona jumătate din cîştig prietenilor atunci ai declanşa o mare invidie din partea lor pentru că întotdeauna tu vei avea mai mult ca ei… Ca o concluzie: pentru că vei fi invidiat şi de cei cărora le-ai dat şi de cei cărora nu le-ai dat eu îţi recomand să-ţi vezi de treba ta, nu te pripi cu generozităţile pentru că e posibil să faci o mare nedreptate.

     Şi-mi mai amintesc de prietenie cînd mă gîndesc la noile nelegiuiri ale guvernului româniei. Înainte de alegeri erau prietenii noştri şi ne dădeau chiar şi din buzunarul lor numai să-i votăm, după ce au trecut alegerile (şi asta după numai o lună de zile) sînt în stare să ne ia şi ceea ce nu ne-au dat. Categorii de „prieteni” care merită o palmă din partea guvernului sînt: tinereii, bătrînii, şoferii, profesorii, părinţii, siderurgiştii, minerii, săracii, bogaţii… Debea aştept o revoltă, eu sînt pentru, voi?

   Cică „Sărbători cu bine !”

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. Discreţia, marfă rară în ţara manelelor | Pioneza dintre fese - 10 martie 2010

    […] abţine şi s-a expus în toată splendoare doar pentru că a cîştigat la loto. Am vorbit în acest articol despre prieteni, învingători, dar mai ales despre cîştigători şi nedreptăţile lor. […]

Leave a Reply