Pentru de dimineaţă

→→→ articol publicitar  ←←←

Nişte zombi cu ochii înceţoşaţi, mersul agale şi vocea răguşită, se îndreaptă către birouri fără chef de conversaţie dar mai ales de muncă. Nu sînt un băutor de cafea dar pot vorbi despre nevoia de stimulente de deşteptare pentru că am fost fumător timp de 15 ani şi cunosc aceste îndeletniciri (unii le zic vicii). Automatul de cafea de pe holul instituţiei este raza de lumină, adevăratul răsărit de soare, deschizătorul de ochi, locul unde de fapt începe ziua de lucru. Nu ştiu cît de profitabilă este afacerea cu acest aparat dar ştiu cîte persoane se luminează la faţă cînd se află în apropierea lui. Prefer să-i las pe colegi să-şi bucure papilele şi-abia apoi să discut cu ei lucruri serioase precum meciul de-aseară, fustiţa mulată de la biroul x sau, normal, meciul de-aseară 🙂 Într-o zi am făcut greşeala să scot aparatul din priză. Mi-au trebuit două săptămîni să-i conving că nu am nimic personal cu ei şi că doar am avut nevoie de priza aia pentru un aer condiţionat a cărui priză se defectase. Se pare că mi-au iertat greşeala dar să nu crezi că au uitat. Ochii lor ageri sînt vigilent atîrnaţi de aparat şi priză iar dacă printr-o minune zăresc priza goală mă linşează. De aceea am lipit un bileţel deasupra prizei: „Priză doar pentru automatul de cafea. Direcţiunea!”

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Pentru de dimineaţă”