Mama lor de… mame!

Pentru că în această perioadă s-a născut un nou trend şi-anume să „înjurăm protestatarii”, eu zic că astăzi e vremea să înjurăm mamele, adică părinţii dar dă mai bine cînd îi zici de mamă, nu? Şi vreau să le înjurăm că se bagă ele în seamă, că vor să nu le taie indemnizaţia… Păi ce, le-a pus guvernul să facă copii? Dacă vor bani să lege cheia de gîtul copilului  şi… la muncă, nu l-antins mîna!

Dar… dacă tu chiar eşti dezinformat? Dacă tu chiar eşti paralel cu tema iar autorităţile pe asta se bazează? Nu ai vrea să cunoşti fenomenul mai pe îndelete? Nu ar fi mai bine să nu mai calci cu încălţările murdare prin viaţa părinţilor care şi-au făcut nişte planuri cu copiii lor? Astăzi îţi propun să uiţi de faptul că mamele vor să trăiască pe spinarea statului, de mamele care cîştigă stînd acasă sume de pînă la 4000 de lei, sau de modelul „cheie de gît” care ar putea rezolva problema creşterii copiilor.

Să zicem că ai citit un articol cu titlu îngroşat care suna cam aşa „Indemnizaţii de lux…” Ai făcut şi tu o socoteală să vezi cît înseamnă 4000 de lei? Nici măcar 1000 de euro (te anunţ că Grecii fac scandal pe salarii adevărate 1500-2000 euro). Ştii cîţi bani au cotizat acei părinţi statului? Mulţi tare de tot. Iar acum vine statul şi le jumuleşte o sursă de venit pe care îşi făcuseră nişte planuri, calcule şi socoteli. Să nu luăm în calcul extremele adică pe cei cu 4000 lei dar nici pe cei cu 800 lei. Să luăm o persoană care făce parte din clasa de mijloc, acolo unde are 2-3 locuri de muncă adică munceşte mult şi cîştigă… cît de cît. Dacă acum doi ani îşi „permitea” un copil, acum însă statul român care nu a fost în stare să construiască un cămin, o grădiniţă sau o şcoală timp de 20 de ani sau care nu-i asigură îngrijire medicală (pentru toate acestea a plătit), vine să reducă din ceea ce el a economisit, a donat statului cu ceva vreme în urmă cînd îl impozita pe unde îl prindea. De cînd cu criza nu mai face parte din clasa de mijloc, aceasta a fost nimicită pentru că toate taxele, impozitele, cursurile valutare au lovit în cei care aveau 2-3 locuri de muncă, adică cei care aduc bani la bugetul statului. Nici cu locurile de muncă nu ne mai putem lăuda, a reuşit guvernul să-i reducă două din cele 3 surse de venit. Acum înţelegi unde bat? Articolul cu titlul de mai sus este cel puţin nedrept. Ce, s-a zis vreodată că  statul a încasat impozitele de lux?

Despre generaţia care a crescut cu cheia de gît… Ţi se pare că această generaţie este normală, sănătoasă sau merge pe un drum sănătos? Nu cred că trebuie să-ţi aduc aminte de faptul că cei care ieri alergau cu cheia de gît astăzi nu ştiu să vorbească sau să scrie. Ăia cu cheia de gît îşi suflă mucii astăzi pe stradă, sparg seminţe în faţa blocului, nu au nici o limită în limbaj (de-aia le plac blogurile cu limbaj de cartier), sînt manelişti, puturoşi, nespălaţi, bădărani, mincinoşi, neprincipiali şi nu în ultimul rînd bolnavi. Acesta este rezultatul „cheii de gît”, a lipsei părinţilor din viaţa lor. Educaţia nu o face societatea, nici biserica sau armata şi nici bona, educaţia este plus-valoarea dată de prezenţa părinţilor. Cu cît părinţii sînt mai aproape de copil cu atît sînt şanse mai mari ca societatea să devină mai sănătoasă şi prosperă.

Dar pe tine te influenţează politrucii infecţi care ne conduc că e mai uşor să-nghiţi povestea lor decît realitatea părinţilor, citeşti titluri boldate şi te revolţi, ai impresia că părintii freacă motanul dar vor să-l frece pe banii statului (cine-i statul? banii nu sînt ai lor?)… Deci, ca o concluzie finală:

  • nu părinţii cu 800 sînt cei mai nemulţumiţi, dacă tu vrei să-i vezi numai pe ei… treaba ta;
  • nu cheia de gît e soluţia pentru că avem dovada vie a ceea ce înseamnă cheie de gît;

Fii puţin mai atent la detaliile vieţii şi nu mai pune botul la titluri îngroşate.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. Copilul isteric, părinţii şi societatea | Pioneza dintre fese - 21 aprilie 2011

    […] biserica, justiţia, sănătatea nu sînt instituţii care educă, educaţia fiind strict obligaţia şi instrumentul cu care părintele formează acel copil. Se […]