Libracadabra 47 ©

De obicei, profitând de ocazie, femeia fuge. Nu-ți vine să ? E tocmai, dar tocmai femeia pe care-o iubești. Cu care ai înțeles să te. Așa deci, îți spui tu ca-ntre bărbați. Ce-am să mă fac cu ? Am să-i mut fălcile? Să vadă ea pe ?

 Nu, în cazul de față așa ceva nu-i o metodă.

E lașă? E. Vechea ta prietenă… Halal prietenă! Erați nedespărțiți ca . În fond un om banal cu o mentalitate. Ordinară! Ticăloasă, chip de înger, femeie. Ce-ai găsit la ea? Dă-o naibii jos de pe piedestal!

Fiecare trăiește în propriile. Jalnic! Însăilări sentimentale de doi bani. Excursuri. Scoate-ți otrava din suflet! Să o dizolvi în cafea și s-o bei. Între altele și pentru că istoria anticilor te-nvață cum înainte de sinucidere trebe’ să citești dintr-o carte.

Și tu o citești pe EA.

Iar se lasă. Liniștea. Încolțește din toate părțile, te-nșfacă, îți astupă gura. Te bucuri ca un. Sadic. Lepădătură! Îți alergi bezmetic trecutul, certurile, fericirile. Sânge și foc! Un foc mare, cu vâlvătăi care te. Te fac pulbere.

Și pulberea, ca să eviți orice suspiciune, e tot femeie și se aruncă în vânt. Vrei să-i scoți odată picioarele din blestematul ăla de piedestal? Mai bine lasă cartea și bea otrava! Să sfârșești. E timpul. În curând, tot siropul ăsta liric va înceta și se va menționa doar culoarea momentului și a hainelor în care erai îmbrăcat.

Cum se dă ultima suflare? Ți-ai pune capăt zilelor dac-ai ști! Există mulți cetățeni care sunt ferm convinși că o astfel de abordare îți va facilita creșterea continuă a lipsei de optimism.

Amestecă. Realitatea, cafeaua, amintirile cu EA înainte de domesticul sărut, otrava, zgomotele casei reîncepute… Hai să isprăvesc, ți-ai zis.

Sorbi, aștepți lume, hohote de râs sau de plâns, poate și-o înjurătură că nu mai iese pata de cafea. Cineva care intră-n fugă prin tine și strigă :

– Tăticule, tăticule!

Deschizi ochii. Îți dai seama că ai căzut de pe scaun. Vederea copilului te-a făcut să.

– Tăticule haide, începe slujba! Mergem la biserică, la mami.

Ți-e greu când. Capul copilului se mișcă nebunește și nu-nțelegi nici lacrimile tale, nici pe-ale lui. Ce? spui tu de parcă n-ai fi auzit bine și oftezi. Crezi că.

 – Nu-ți termini cafeaua, tăticule?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 comentarii pentru “Libracadabra 47 ©”