Libracadabra 23 ©

11 februarie 2011 1 Comment

Au mai rămas de-ndeplinit formalităţile.

Mamele noastre să se ia în braţe, să se pupe neapărat pe amândoi obrajii de câte patru ori şi să-şi strecoare la ureche aceleaşi cele mai grozave reţete de tocăniţe şi papanaşi.

Taţii noştri să-şi aducă aminte de armată, de carburatoare şi consumul la suta de km, de panaramele din politică, împrumutându-se reciproc cu ultima ţigară, aia pe care n-o dai din pachet cu una, cu două…

Tu să-ţi urci indulgenţa din priviri, în primul compartiment, cu lejeritatea unui pieptene fără dinţi trecut prin viaţă într-un răspăr continuu.

Probleme? De ce-ar fi dacă totul a fost aranjat atât de bine…

A, şi să nu uiţi, inima mea cu supliment de viteză pentru transportul rapid de persoane, cred c-ai pus-o în buzunarul de la spate…. Şi e fără loc!

Ce vrei, cu aglomeraţia asta din sufletul tău, cred că am cam rămas în urmă cu îmbrăţişările. Nu-i nimic, drum bun, încă odată atenţie, ochii şi bagajul, e clarul nostru de lună şi numai împachetatul mi-a luat o adolescenţă întreagă!

Lasă prostiile, nu mai contează, ne mai auzim, hai că-ţi pleacă dragostea, ştiu, ştiu, o să fie cum ai zis tu, sigur că am să te ţin minte, ei asta-i bună, adio, ce-i aia … adio?

Şi să ai grijă la săruturi, când cobori să nu se-mprăştie aiurea, auzi ce-ţi spun? La să-ru-tu-ri! Le-am pus deasupra. Deasupraaaaa!

Odată formalităţile îndeplinite, totul va reintra în normal.

Tu vei lua altă dragoste din mers, nu vei mai rămâne-n urmă cu-mbrăţişările, vei despacheta mereu alt şi alt clar de lună… Eu??

Alergatul ăsta după săruturi mă oboseşte îngrozitor. Cred c-am să mă las, am să mă îngraş evident şi tot evident c-o să mă doară-n cot, cum m-a durut şi pân-acum, de ce spun astrele.

E posibil oare, să nimereşti în plin un sărut cu un clar de lună? Sau e vârsta de vină… ?

{cristi}