Libracadabra 17 ©

Strugurii s-au copt? Vezi bine. Toamna vine şi la tine, mai desculţă, mai buimacă, dintr-un miez de nucă seacă, visătoare şi divină nu mai vrea la naftalină într-un şifonier închis. Vrea aşa cum i-ai promis de-un mileniu şi ceva.Vrea s-o poţi îmbrăţişa cu un sentiment măcar, să n-o scoţi din calendar pe motiv că e trecută şi-a rămas la frunze slută şi în berze mai săracă. Fă ceva care să-i placă, pune-i parcul la picioare, caută şi dă-i o floare… (Ştii tu cât de mult contează cel ce te polenizează?)  Analiză fă-i la sânge mustului care se strânge şi oferă-i o bărdacă Toamnei care stă să treacă.

Ea? Abia de-a plâns cu greu să-ţi aşeze curcubeu peste zbuciumul din viaţă, că se-mprăştie prin piaţă pe tarabele ispite răsturnând fructe oprite şi-nşelându-te la preţ. Na!, ai vrut să faci comerţ cu iubirea mea cea mare? Scoate bani din buzunare! Şi tu dai, că-ţi place Toamna, parc-ar fi un fel de mama, dulce, bună, iubitoare, prima ta rază de soare, primul tău ceva util…

Doamne cât eşti de copil! Nu-nţelegi că Toamna-i vrajă, că e miez şi nu e coajă dintr-un fruct cald, pârguit, ce îţi seamănă leit?

Ce iubeşti iubind să-i dai Toamnei, dincolo de grai…

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 comentarii pentru “Libracadabra 17 ©”