Bâlciul deșteptăciunilor ©

A fost odată ca întotdeauna. Că de n-ar fi fost, la ce naibii ne-am fi apucat să povestim?

A fost un loc sub soare, într-un timp proaspăt descărnat de hiene, unde, ca să vezi prosteală, Zmeul stătea la masă cu Fătul. Cu Fătul cel frumos desigur. Mă rog, așa-l descriu toți povestitorii, un viteaz bun la suflet, un sensibil și de oameni iubitor. Doar că Zmeul avea însă oarece rețineri la treaba asta…

Băi Fătule, mie mi s-a cam luat de tine frate, nu te mai halesc de nicio culoare, m-auzi tu?

Fătul tocmai ce-și aranja chipul cel frumos, storcându-și un coș într-o oglindă veche, rămasă moștenire de la străbunii lui și ciobită strategic la colț.

–  Ai lasă! Chiar așa, n-aș fi crezut!

Mai ai și glume-n program! Păi cum dreacu, că-ți dă măna, nu e vreun rahat de basm sau povestire în care tu să n-ai toate avantajele și să nu tragi tu toate foloasele. Da’ vorba e, le și meriți? Personal îți aduci vreo contribuție la bunul mers al poveștii? Ți-aduci pă dracu!

Uite, s-o luăm mai întâi și mai întâi pe mă-ta! Ori e vreo măgăriță  care-nghite jăratec, sau vreo iapă vrăjită, sau babă, că tu și arăți așa ca un copil făcut la bătrânețe, mă cum naiba de te rezolvă ea să crești mereu într-un an cât cresc ceilalți copii normali, cu părinți în toată regula, în șapte sau în zece? P-ormă nici nu te-ai născut bine că ești și gata învățat, doxat la maxim, le știi tu p-alea și p-alealante, când toți ceilalți copii învață de le cade creieru-n vine, lecții peste lecții, ani întregi? Așa… Și-acuma vine partea care mă arde la mațe cel mai tare. Cosânzeana. Uită-te ce frecție de om ești tu și uită-te și la mine! Pătrățele, bicepși, tricepși, deltoid, zilnic peste o tonă-forță în pădure și Ileana, ce face ea Ileana Cosânzeana? Ca o vacă, stă languroasă și îndrăgostită lulea de tine așa, din oficiu, fără măcar să te știe cum arăți la față! Eu rag de-mi ies flăcări pe nări, că sunt sincer și o iubesc în cunoștință de cauză și fac toate eforturile, de cele mai multe ori supraomenești, s-o aduc pe tută la domiciliul conjugal. Risc, lupt, sufăr! Nu-mi stă nimic în cale! Și-nțeleg să-mi iau și răspunderea faptelor mele, să-mi pun pe fugă dușmanii!

Ei și-aici apari tu! Fătul cel frumos cu care, potrivit sarcinilor de serviciu, trebuie să mă iau la trântă! Ce se-ntâmplă atunci? Păi se-ntâmplă că eu fiind un luptător și un bărbat adevărat te bag până la gât în pământ. Hop!, vine atunci o păsărică și-ți dă apă vie să bei, de unde naiba o găsește nu știu, îți șterge și transpirația de pe frunte în timp ce eu plesnesc de sete și curge sudoarea pe mine! Bă fraiere, tu ai observat cum țin toți cu tine? Prea e pe față, crede-mă!

Zânele îți dau ele batiste parfumate de unică folosință și neapărat fermecate, copacii cum stau ei să-ți arate drumul, zburătoarele toate te hrănesc exact atunci când ți-e foame, calu’, mânca-i-aș io gurița lui, cum îți face el ție educație intelectuală și te poartă prin lună și prin stele la clasa bussines și toate astea ca să ce? Ca să ajungi tu, pe munca altora, întotdeauna primul, la cămara unde te-așteaptă încuiata aia de Cosânzeană! Până când și ușa, a dracu’ ușă, ți se deschide ea singură din lacăt și madam, ete așea, îți cade plăcintă-n brațe ție, numai și numai ție! Tu ce să faci, o tragi pe cal ca un dubios ce ești și vă anturați amândoi peste coama norilor!

Da’ eu? Cu mine cum rămâne? Femeia fugită de-acasă, eu să stau și să-nghit? Nuuu, vin după voi! Bărbătește, ca orice soț frustrat, mănânc pământ și mestec nori ca să v-ajung din urmă! Ei și când să pun  laba pă tine, care ca un măgar ce ești, n-ai putut nici măcar să-mi ceri voie când ai luat-o, hop!, mă trezesc c-o perie-n mufă, care perie se face pădure de netrecut, sau îmi bagi o sticlă-n ochi, care se face lac, ori îmi dai în cap c-o piatră care se schimbă-n munte!

Așadar sărăcia de Zmeu le trage pe toate și suferă ca un câine pe când domnul Făt e și frumos, e și bine merci cu gagica altuia-n brațe și cu degetul mijlociu ridicat! Deci, unde e meritul tău, pretenare? Îți spun eu. N-ai nici unul! Toate vertebratele și nevertebratele, cuvântătoare sau nu, toate pănărămile de pe fața pământului îți dau ajutor numai ție! Mie, canci! Eu fac ce fac numai și numai pe munca mea! Dar uite, că deși sunt cel mai viteaz, cel mai îndrăzneț, curajos, întreprinzător și așa mai departe, tu apari mai tare ca mine întotdeauna!

Va să zică recunoști că nu ești atât de Zmeu pe cât te dai?, chicoti deloc deranjat de portretul-robot, Fătul.

Ba sunt Zmeu, da’ de-ălălalt. De hârtie și cu coadă! Cât mă mai ține ața și cât încă mai pot, zbârnâi și fac urât!

Liniște. Sună telefonul. Mâneca uniformei se-ntinde spre aparat după ce tocmai a dus mâncarea la gură și a curățat dinții cu unghia mare de la degetul mic…

– Alo! Care mama dracului dormi acolo mă, de sun ca prostu de juma’ de oră și nu-mi răspunde nimeni???

– Trăiți, aici plutonier-major Zmeu! Ordonați dom’ comandant!

– Mă Zmeule, ce morții mă-sii de treabă faceți voi acolo mă? Ești cu lăbaru’ ăla de Fătu?

– Plutonierul Fătu și cu mine numai ce discutam pe marginea lecturilor obligatorii pe care ne-ați dat ordin să le conspectăm.

– ‘rați ai naibii de căcăcioși, ce mă, vrei să-mi spui mie că stăteați cu nasu-n cărți și de-aia n-ați auzit niciunul telefonul? Băăă, noi suntem la bâlci aicea?

– Ezact cum spuneți d-voastră, dom’ comandant!

– Zmeule, voi vreți să dirijați de mâine toată circulația de pe DN 2A? Marș amândoi încoace, c-avem belea mare acia în piață, la miting! ‘Nțeles??

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am călărit un pulan și-o caschetă și v-am spus oameni buni de ce-a căzut lanțul la bicicletă….

Foto:
Minos.weblog.ro
Fără idei

Atitudini

Dacă ți-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ți-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră și poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Bâlciul deșteptăciunilor ©”