Ziua Presei

Am vrut să încep așa:

„Ceea ce nu va înțelege nicicînd politicianul, politrucul sau omul de afaceri e că presa este liberă.

Nicicînd presa nu a putut fi controlată în adevăratul sens al cuvîntului. Ea poate fi manevrată, manipulată în vremuri de restriște ca cele pe care le traversăm, dar niciodată ocupată ca o redută.

Presa nu poate fi decît a celor care cunosc puterea cuvîntului dar mai ales a celor responsabili cu răspîndirea lui. Așa cum fierarul cunoaște puterea uneltei dar și a metalului pe care îl prelucrează așa și presa își cunoaște rolul, rostul și puterea în societate. Dacă cineva crede că presa a murit, s-a dizolvat, a dispărut sau a devenit proprietatea cuiva… acel cineva este un nimeni pierdut, fără perspectivă și mare… băbălău!

Probabil poți cumpăra spațiul în care o redacție își desfășoară activitatea dar niciodată nu vei putea cumpăra opinia jurnalistului, ancheta lui, subiectul lui pentru care va merge pînă în pînzele albe dacă e nevoie. Jurnalistul, acela despre care astăzi îți vorbesc, este un meseriaș care nu-și uită datoria și rostul.”

O sămînță de adevăr tot există în ceea ce-am zis dar… să nu exagerăm. Vremurile despre care vorbeam mai sus sînt de tot rahatul, oameni așișderea deci să nu ne ascundem după deget.

Presarii gălățeni au reușit după foarte mulți ani să se reunească. Fără motive speciale, fără premii, fără concurs, fără nimic special. S-au întîlnit pur și simplu. Chiar dacă ne-am arătat puțin stîngaci sau, hai să zicem, timizi acestă întîlnire este un semn de normalitate. Însă dacă următoarea întîlnire va fi peste 20 de ani înseamnă că nu am priceput nimic și că de fapt ne-au unit doi mici și-o bere. Evident, fiecare pădure cu uscăturile ei, are și presa pișcotarii ei dar nu cred că e bine să ne raportăm la aceștia ci din contră să le mai potolim elanul. Asta este altă poveste dar am vrut să amintesc și de aceștia pentru că în general presa este privită cel puțin ciudat din punctul ăsta de vedere.

Ne-am adunat într-o locație foarte sexy, aparent „in the countryside” (Smîrdan fiind prima localitate lîngă Galați) dar dacă vezi fotografii de-acolo îți cam schimbi părerea despre termenul „la țară”. Mi-a plăcut că au răspuns mulți invitației și că s-a glumit mult. Presa în decursul ultimilor ani s-a mai reunit la diferite evenimente dar parcă  niciodată într-un număr așa mare. Voci, tot din presă, spun că întîlnirea a fost finanțată din zona politicului. Probabil așa a fost și probabil e rău că s-a întîmplat așa. Cert este că ne reunim cam rar iar această ieșire ne-a făcut mai mult bine decît rău.

Personal cred că presa este dezbinată și haotică. Nu avem un căpătîi, o logică și o conduită. Am impresia că dacă ar trăi Eminescu, acesta ne-ar bate cu biciul și ne-ar ține la colț pe coji de nucă. Nu știu cîți dintre noi au puterea să recunoască faptul că sîntem o generație de tranziție, că am învățat să facem presă din mers și din pasiune, nu neaparat începînd cu teoria în școală. Iar asta nu ne face profesioniști indiferent de cîți ani bîntuim presa locală și națională (pentru că unii dintre noi chiar o bîntuie!). Una din marile noastre obligații a fost să primim în mijlocul nostru tineri jurnaliști care au învățat teoria jurnalismului în școală și nu din mers ca noi dar, după cum bine se vede, sîntem prea orgolioși și prea plini de noi ca să admintem că următoarea generație trebuie să fie una de profesioniști. Am preferat să adunăm în jurul nostru tineri pe care să-i construim după modelul nostru iar asta nu cred că-i chiar bine, noi trebuia doar să asigurăm tranziția.

Dar dracul nu e chiar așa de negru! La un moment dat chiar Princepele Radu a afirmat că se face presă cu mai mult profesionalism în mass-media locală decît în cea centrală. Deci nu e nimic pierdut numai că nu aș vrea să lăsăm timpul să rezolve probleme ce țin de organizare atîta vreme cît o putem face noi cu mînuțele noastre. De aceea îndrăznesc să vă ofer spre vizionare două materiale despre care cred că ar trebui folosite în facultate ca exemple. Nu vreau să judecăm gafele, monumentale de altfel, ci mi-ar plăcea să aud de la voi cum ar trebui să reacționeze presa în fața acestora.

Materialul 1

– Antena 1 – Oana Ștefan – Cumpărăm legume la bucată

Materialul 2

– Realitatea –  Adrian Boioglu – Furtună de nisip

Partea artistică a fost realizată de o echipă de trei artiști origami. Ne-au fascinat cu lucrările lor și am zis că ar fi păcat să nu le promovăm munca. Andrei, Claudiu și Cătălin s-au cunoscut în frageda copilărie în centrul de plasament unde au copilarit. De-atunci sînt nedespărțiți și au ales tot împreună să se dedice artei. Toată ilustrația acestui text este capodopera lor special realizată pentru Ziua Presei (din hîrtie de ziar) dar catalogul lor de prezentare este impresionant. Voi reveni cu mai multe date despre ei și arta lor pe www.madeingalati.ro

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!