Zentimente ©

Deși viețuiește ca un pustnic, fără să primească nicio vizită, s-a pomenit că are sentimente. Necunoscute și nelocuite. Le-a cutreierat în lung și-n lat. Aveau solul tare ca piatra și plin de crăpături. Iar în mijloc…. Ei bine, în mijloc a găsit o ladă de gunoi încăpătoare și ruginită.

Sunt un om care a văzut multe, și-a spus aplecat din vintre, cu o mișcare disprețuitoare a mâinii : nu, că devin isteric! Ce naiba caut io aici? 

Bhuey și ce atașat e de complicațiile minții! 

S-a mirat că în ultima jumătate de an își îngăduise anumite libertăți neștiute până atunci, niște libertăți și respirații incorecte, de om normal. Frecventase o stare de veselie, purta în permanență la el o sticlă cu vin roșu și o fotografie. Din fotografie, îl găsea preocupat un chip mic și o gură mare cu buze subțiri, egoiste.

Un cap care-l cercetează atent…

Dar, în afară de cap el îi vede și trupul… picioarele… Ciudata lui ordine socială meditativă îl silește să încadreze ceea ce vede la obiecte pierdute. 

Știu să gândesc, știu să gândesc! Și cel ce știe să gândească nu folosește nicio idee mai mult decât trebuie! Sunt unicul om, alături de mine în acest sentiment sumbru și nelocuit! 

Striga asta fără încetare, evident numai ca să nu-și piardă ecoul (oul ecologic). Nu degeaba zic psihanaliștii ăia că dragostea și ura sunt la fel de dăunătoare….

Se uită drept în ochii din poză și constată în ei un zâmbet. Apoi, peste zâmbet vine și o mână întinsă. Are un moment de ezitare. Se-ntreabă dacă deține dreptul de a-i răspunde la salut. N-ar fi mai bine să-i arate dispreț? Ia uite că-i zâmbește iar! Pare că e o natură emotivă… ‘Ete-na  ce, nu știe el că printre profitori sunt și firi sentimentale!

Îl privește stăruitor. Ce poa’ să-i zică? O mulțime de lucruri neadevărate și ipocrite. Își face vânt cu șapca, fiindcă pe frunte, deși nu era cine știe ce cald, i se iviseră totuși niște broboane de sudoare. Are și gura uscată… I s-a uscat așa, din senin. Aiurea frate, tocmai azi să-i treacă prin minte să-nvețe cum trebuie să trăiască?

E fricos și nu o dată a luat-o pe coajă!

Parcă l-a văzut pe dracu’, așa ce scutură din cap. Se pupă. El nu se opune. Nu mai are nici putere, nici voință. Simte cum buzele lui coșcovite se lipesc de buzele ei. Au un miros dulceag și putred. Îi e rușine.

Mda, bineînțeles, șoptește roșindu-se. Desigur… cum să nu… și eu te iubesc. Știi ce mult, nu?

Pufnește redundant:

 – Bleah, că prost mai ești! Ce ne formalizăm atâta? Ia zi, dai și tu un bot de vin?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Zentimente ©”