Zenit

Pumnii strânşi, mucuri arse-n urmă
Plec pe aceleaşi străzi pătate de-o vorbă
Pe care în fiecare zi le umplu, iar, şi iar
Să te cânt într-una, sa te uit, în zadar.

Inima bate pentru o alta, o vrea,
Pentru inimă ce cândva fu a mea
Dar ea n-o lasă s-o vadă deloc
Iar ochii-i poarta inima-mi-în breloc

Mă mint, te minţi, ne minţim cu toţi
Aşa distrugem noi şi voi vise cu soţi
Eu, şi tu, şi voi, murim, trist, încet,
Acum, ventricule lipite-n aracet.

Lacrimă spală pe lacrimă chiar în faşă,
Gândeşte privirea-mi bolnăvicioasă
La buze uscate muşcate,  priviri fierbinţi
Aruncate, în parte în pat, iubit-o-mi cânţi?

Înghit orice lacrimă, parcă-i otravă
Gândurile-mi înnebunesc în ocară,
Furia n-o mai simt acum în vreme,
Ţi-e bine… Moarte picura în vene.

Autor: Andru Călin

Despre autor: Meneopol

Am avut neşansa să mă nasc în românia şi nici faptul că sînt Gălăţean nu-mi este motiv de mîndrie, oraşul meu fiind condus şi astăzi de o mînă de politruci pe care îi regăsesc de cînd ma ştiu în toate domeniile.

3 Comentarii la “Zenit”

  1. Mulțumesc pentru promovare maestre meștere.
    Plănuiesc sa revin cu ceva în gen Brothers in Arms a lui Mark Knopfler.

    • Nu trebuie să-mi mulţumeşti, îmi place ceea ce faci şi consider că trebuie să vadă toată lumea arta ta. Noi ar trebui să mulţumim celor care scriu la Pioneză pentru că ei dau şi noi primim. Gratis! Din cînd în cînd ne mai arătăm recunoştinţa. Cam rar ce e drept dar ei ştiu că nouă ne place şi că înţelegem mesajul.

      În altă ordine de idei… poate ei în considerare şi propunerea mea de a scrie pentru Pioneză! :)

      • Iei*.

        Mă gândeam mai degrabă la un parteneriat intre bloguri. Acesta și viitorul meu. Discutăm pe privat mai multe dacă e.

Postează un comentariu