Un om s-a aruncat în gol
23 decembrie 2010 
3 Comentarii
Un om s-a aruncat de la balconul parlamentului, într-un gest suprem de opoziţie la politica guvernamentală PDL-istă. O fi fost gestul unui dezaxat, deşi, dacă angajaţii TVR sunt dezaxaţi, atunci cam orice român e puţin dezaxat.
Dincolo de gestul extrem, ca singura modalitate a unui glas anonim de-a răzbate la urechile naţiunii, mă întreb ce reacţie au preşedintele ţării şi primul ministru în faţa unei asemenea situaţii.
Or avea vreo umbră de tristeţe? S-or gândi că, totuşi, ceva-ceva din ceea ce fac nu este bine? S-or gândi la biata femeie de serviciu care va spăla urmele lăsate pe podeaua parlamentului, ca nu cumva să alunece vreun ales al naţiei pe ceva şi, doamne-fereşte, să-şi luxeze vreun picior?
Înainte să aflu ştirea cu pricina, mă gândeam ce rezultat ar avea un sondaj de opinie pe tema: Care din instituţiile publice simţiţi că vă reprezintă? Eu aş vota liniştit că niciuna!
Loading ...Puterea s-a rupt total de naţiune! Chiar dacă ştiu că însăşi ideea de naţiune a devenit o abstracţie. Cine mai poate vorbi azi în numele naţiunii?
Prevăd că gestul extrem va fi minimalizat şi că nu va avea nici o consecinţă. Necum că guvernul îşi va da demisia, recunoscând că nu mai reprezintă pe nimeni (în afara personajului de la Cotroceni) sau, ferit-ar sfântu’, să-şi schimbe, pe ici pe colo, politica.
A ajuns guvernul României să fie prins între Europa şi propriul popor. Iar din menghina asta nu prea sunt ieşiri!
Ca un naiv ce sunt, mi-aş imagina o procesiune tăcută în faţa guvernului, formată din măcar câteva sute de persoane cu lumânări aprinse şi cu portretul celui care-a făcut sacrificiul suprem, ca glasul lor să fie auzit.
Măcar o oră, acolo! Măcar câteva sute de persoane!
Altfel, dacă nouă nu ne pasă, de ce i-ar păsa guvernului?
{ionutsk}
Puţini înţeleg că acel om şi-a manifestat astfel scîrba şi disperarea faţă de întreaga clasă politică. Dacă a făcut acest gest în faţa premierului însemnă că nu s-a adresat doar unui om politic sau doar unui partid. Eu personal nu reuşesc să mai fac diferenţa între oamenii politici.
Presimt că toată clasa politică se va folosi de acest caz şi vor arăta cu degetul spre PDL. Nu cred că trebuie să ne alăturăm acestei clase politice urît mirositoare, ea în ansamblul eu fiind vinovată de ceea ce se întîmplă astăzi.
Sa intram in problema:
– Avem un om,electrician in TVR,care a ales sa vada moartea cu ochii pentru ca are un copil autist.Si acestui copil autist,deci un copil cu handicap,un suflet cu sensibilitati nepamantene care,in conditiile saraciei parintilor,este probabil deja condamnat,statul roman a decis,cum a decis pentru toate persoanele cu handicap sever din tara,sa-i taie cu 15 procente indemnizatia de insotitor.Pentru ca aceste persoane nu pot trai fara insotitor! Drama romanului de la TVR este la scara, drama celor foarte multi,nici nu stiti cat de multi,care nu au altfel cum sa traiasca,decat ajutati,25 de ore din 24,ingrijiti si insotiti prin viata! Nimeni nu vorbeste despre ei,ca si cum ne-ar fi rusine,ca si cum n-ar exista! Acesti oameni nu au viitor.Nici nu-l pretind.Vor doar sa le fie lasata demnitatea de a fi liberi in lumea lor!
Din păcate lipsa de solidaritate din partea societății în care trăim nu face decât să îngroape adânc acest eveniment. Deja nu se mai vorbește despre el, nu sunt acele consecințe. Dacă într-o țară în care patriotismul este ceva normal, în urma evenimentului ar începe proteste masive, chiar violente, la noi nu e decât o indiferență urât mirositoare. Tocmai din cauza asta Traian Băsescu este cel care este și mititelul de Boc încă are rădăcini pe scaunul de prim ministru.