Un om s-a aruncat în gol

23 decembrie 2010 3 Comments

Un om s-a aruncat de la balconul parlamentului, într-un gest suprem de opoziţie la politica guvernamentală PDL-istă. O fi fost gestul unui dezaxat, deşi, dacă angajaţii TVR sunt dezaxaţi, atunci cam orice român e puţin dezaxat.

Dincolo de gestul extrem, ca singura modalitate a unui glas anonim de-a răzbate la urechile naţiunii, mă întreb ce reacţie au preşedintele ţării şi primul ministru în faţa unei asemenea situaţii.

Or avea vreo umbră de tristeţe? S-or gândi că, totuşi, ceva-ceva din ceea ce fac nu este bine? S-or gândi la biata femeie de serviciu care va spăla urmele lăsate pe podeaua parlamentului, ca nu cumva să alunece vreun ales al naţiei pe ceva şi, doamne-fereşte, să-şi luxeze vreun picior?

Înainte să aflu ştirea cu pricina, mă gândeam ce rezultat ar avea un sondaj de opinie pe tema: Care din instituţiile publice simţiţi că vă reprezintă? Eu aş vota liniştit că niciuna!

[poll id=”6″]

Puterea s-a rupt total de naţiune! Chiar dacă ştiu că însăşi ideea de naţiune a devenit o abstracţie. Cine mai poate vorbi azi în numele naţiunii?

Prevăd că gestul extrem va fi minimalizat şi că nu va avea nici o consecinţă. Necum că guvernul îşi va da demisia, recunoscând că nu mai reprezintă pe nimeni (în afara personajului de la Cotroceni) sau, ferit-ar sfântu’, să-şi schimbe, pe ici pe colo, politica.

A ajuns guvernul României să fie prins între Europa şi propriul popor. Iar din menghina asta nu prea sunt ieşiri!

Ca un naiv ce sunt, mi-aş imagina o procesiune tăcută în faţa guvernului, formată din măcar câteva sute de persoane cu lumânări aprinse şi cu portretul celui care-a făcut sacrificiul suprem, ca glasul lor să fie auzit.

Măcar o oră, acolo! Măcar câteva sute de persoane!

Altfel, dacă nouă nu ne pasă, de ce i-ar păsa guvernului?

{ionutsk}