Un ceas, doi ochi frumoşi şi trei copii

Se făcea că era o dimineaţă ceţoasă de-aia cu frig în oase care nu mai iese din tine pîn’ la ora prînzului. Cînd a sunat deşteptătorul criminal ţi-a venit, ca în fiecare dimineaţă, să dai cu el de ciment ca să vezi ce are în interior. Da’ nu te-a lăsat inima că dincolo dormeau copiii. Mare sursă de stres ceasul ăsta, nu?

Deja erai la volan. Ştergătoarele frecau parbrizul dus întors cam degeaba, era doar senzaţia că sticla ar fi fost murdară. În stînga cîmp, în dreapta cîmp, în faţă şosea şi tu pe ea. Pe şosea! La radio bengănea unu niscaiva glume cu puchini, aşa pentru de dimineaţă adică nimic semnificativ.

Într-un refugiu de pe şosea o fiinţă zgribulită autostopea şi ea pe cine putea în speţă pe tine că erai cam singurul în peisaj. Poziţia gîbă şi strepezită a siluetei de sub pardesiu ţi-a trezit sentimentul de “Vaiii săraca!”. Nu mai intru în detalii, cert este că într-o clipită zgribulita era pe scaunul din dreapta. Şi acum parcă aveai altă perspectivă: juniţă pînă-n …şcinci de ani, purtătoare de doi ochi adînci şi luminoşi, frumuşîcăăă foc! Deja aveai altă ţinută la volan, alt accent, ba chiar şi alt traseu că amu aveai de dus juniţa la destinaţie.

Ţi-aş număra pe degete clipitele în care te-ai sismţit macho că la un moment dat ţi-ai intors privirea către ea şi ce să vezi: juniţa era albă ca varul şi căzută într-un leşin frate cu decesul. Ce ziceam? Că ceasul ar fi o sursă de stres? Te-am minţit 🙂

Eşti nevoit să-ţi schimbi din nou traseul şi cauţi cu disperare în priviri drumul către cel mai apropiat spital. Ai cam uitat de serviciu, de regulile de circulaţie şi încerci să păstrezi senzaţia de control chiar dacă eşti cam ud. Te înfigi pioniereşte în poarta spitalului, o arunci pe targă şi împingi. De la trepidaţii leşinătura deschide un ochi. Slavă cerului că trăieşte! De fapt ştiai asta că doar ai rămas cu retrovizoarea în mînă după ce i-ai plimbat-o pe la nas.

După mult efort şi spaimă apar şi rezultatele. Un medic cam tras la faţă dă verdictul: “Să fie într-un ceas bun! E însărcinată. Felicitări!”. Încerci să-ţi păstrezi calmul şi juri pe cravata de pionier că nu ai nici o legătură cu femeia din salon numai că leşinătura proaspăt trezită susţine… altceva. Iaca na sursă de stres!

Sărim peste amănunte şi ajungem la faza cu ADN-ul. Binenţeles că ceri nişte teste care să-ţi dovedească nevinovăţia sexuală. Şi rezultatele nu se lasă aşteptate. Este exact aşa cum spuneai, nu eşti tu tatăl. Asta pentru că analizele arată fără echivoc că tu eşti infertil şi, mai mult decît atît, aşa te-ai născut.

După o zi agitată şi plină de stres răsufli uşurat. O iei cătinel pe drumul spre casă cu gîndul la cei trei copii… Ţi-am zis că ceasul e o minciunică? Acuma să vezi stres!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Un ceas, doi ochi frumoşi şi trei copii”