Umilinţa de a avea un copil (II)

     Dacă în articolul scris pe 25 iulie 2008 îţi ceream să te implici intr-o campanie pentru sprijinirea părinţilor astăzi ma văd nevoit să-ţi arăt cît te-ai implicat. Atunci, una din nemulţumirile mele era faptul că statul nu sprijină cu nimic părinţii, ba mai mult decît atît are chiar tendinţa de a umili familia oferind suma de 6,000,000 lei, sumă ce ar trebui să întreţină 2 persoane. Toate acestea erau posibile printr-o simplă lege (la fel de simplă ca şi cei care au promulgat-o), o lege care prin aplicarea ei era discriminatorie şi avea ca efect creşterea numărului de copii în familiile foarte sărace, adică acolo unde sînt cele mai multe probleme şi, scăderea drastică a numărului de copii în familiile clasei de mijloc, acolo unde educaţia şi protecţia copilului sînt priorităţi. O altă mare nemulţumire a mea era faptul că tu eşti foarte detaşat de această problemă. Te deranjează faptul că în jurul tău roiesc puradeii, că familii cu mari probleme fac copii pe bandă rulantă şi că abandonul copiilor a devenit o practică foarte des întîlnită dar… nu faci nimic. Mai mult decît atît atunci cînd cineva încearcă să se implice într-o astfel de campanie eşti dispus să-i spulberi dorinţele printr-o atitudine zeflemitoare şi batjocoritoare la adresa lui. Acum a venit timpul să-ţi arăt rezultatul atitudinii tale, să simţi pe pielea ta atitudinea unui guvern pe care-l sprijini prin simpla ta nepăsare.

– 15 octombrie 2008 – legea umilitoare este modificată şi se revine la o formă iniţială a ei dar cu mici modificări; statul român oferă 2 ani de concediu pentru creşterea copilului, 85% din media veniturilor impozabile din ultimele 12 luni, dar nu mai puţin de 6,000,000 lei + vestita alocaţie a copilului de 2,000,000 lei. Deloc de neglijat este faptul că această lege a fost votată cu 171 voturi pentru, 2 abţineri şi nici un vot împotrivă.

– 24 octombrie 2008 – legea este promulgată de Traian Băsescu;

– 30 noiembrie 2008 – alegeri parlamentare;

– 22 decembrie 2008 – guvern nou;

     Incepînd cu această dată, noul guvern (nou pentru că a jurat de curînd, dar nu uitaţi că mulţi dintre ei au mai jurat de cîteva ori) a început să dea de fund înapoi iar legea a început să se cam clatine. Ce dacă a fost votată aproape în unanimitate? Şi ce dacă a fost votată de aceea-şi oameni care astăzi sînt în guvern?  Şi dacă a fost promulgată de preşedinte, ce? Şi ce dacă e lege? Oameni pe care tocmai i-ai votat (sau nu) fac ce vor din legislaţia acestei ţări. Trecînd sprinten şi egoist peste această lege ai să mă întrebi cu ce te afectează aplicarea sau neaplicarea acesteia… Legea poate nu se referă la tine direct dar atitudinea guvernanţilor faţă de cetăţenii acestei ţări te afectează. Şi dacă simţi nevoia unui exemplu care te afectează direct are moşu-n sac:

– cadrele didactice trebuiau să primească o marire salarială conform promisiunilor în valoare de 50%. Dupa alegeri s-a ajuns la un 37% şi acest procent nu e o certitudine;

– TVA-ul pentru alimentele de bază ar fi trebuit redus de la 19% la 5% dar asta era o promisiune electorală, astăzi, la doar cîteva zile de la investitura guvernului primim semnale că este cam imposibil să se întîmple aşa ceva. În plus am auzit cum că cei de la Fondul Monetar Internaţional ar fi tras de urechi actualul guvern şi i-ar fi interzis in stilul caracteristic aplicarea acestei idei… Vă reamintesc că alimente de bază sînt: pîine, carne, lapte, ulei, zahăr…

– punctul de pensie conform promisiunilor trebuia să crească de la 1 ianuarie 2009. După alegeri s-a schimbat modificarea şi se preconizează ca abia prin octombrie 2009 să apară aceste modificări; aceasta este o altă lege votată şi promulgată de preşedinte.

– sau promis 20,000 Euro pentru românii care se reîntorc în ţară şi facilităţi fiscale pentru cei care se întorc şi deschid o afacere în românia… S-a ales praful!

– dublarea alocaţiilor pentru copii a fost o promisiune înainte de alegeri, şi chiar dacă dublarea acesteia nu ar insemna mai nimc, chiar şi aşa acum este un mit;

– studenţilor li s-a promis majorarea burselor pînă la nivelul salariului minim pe economie… Dacă s-a mai amintit ceva de studenţi să mă ţineţi şi pe mine la curent.

– am lăsat la sfîrşit una dintre cele mai discutate taxe şi anume „Taxa Auto”…

     Îmi este foarte greu să cred că nu faci parte din nici una din categoriile de mai sus şi nu pot să înţeleg nici în ruptul capului cum asemenea promisiuni neonorate nu-ţi stîrnesc nici măcar un strop de revoltă. Poate pot trece peste o găleată de promisiuni neonorate dar nu pot înţelege această atitudine relaxată şi detaşată a ta. Cît de „simplu” trebuie să fi tu, cititorule, încît să crezi că aceste probleme se pot rezolva la o bere cu tovarăşii sau la coadă la impozite??? Şi cît de prost trebuie să fi tu, cititorule, încît să-i arăţi cu degetul pe cei care luptă pentru drepturi…???

     Este posibil ca acest articol să apară mai tîrziu de data la care a fost conceput şi, printr-o minune, unele legi să fie încă valabile sau modificate în bine, unele promisiuni să fie onorate sau uitate total… Dorinţa mea era să subliniez felul în care o mînă de oameni (în acest caz fiind vorba de guvernanţi) îşi permit să arunce cu vorbe fără acoperire, să ne trateze ca pe nişte retardaţi mintal dar şi faptul că şi noi ca societate ne comportăm aşa cum vor ei. 

     Concluzionînd aş vrea să înţelegeţi că o mare temere a mea nu este faptul că trăiesc într-o ţară fără legi sau în care legile sînt încălcate chiar de cei care le fac ci că trebuie să-mi cresc copilul lîngă oameni fără dorinţe, vise, idealuri, nobleţe, spirit, cinste, onoare, cuvînt…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!