Treningul de rege ©

Măria-Sa a-ncălţat crampoanele de antrenament, a scos din visteria regală fluierul şi cronometrul. După ce şi-a potrivit coroana de rege absolut pe frunte, a comandat cinci ture de teren…

Jucătorii, oameni până la urmă, deci săraci cu duhul, privesc miraţi şi nu mai înţeleg nimic. Ce treabă are treningul cu coroana? De ce măria-sa e majestuos doar când are el mingea la picior? Când o dă celorlalţi s-o joace, de ce nu mai ştie să le spună şi ce să facă în teren cu ea?

Nobleţea din iarbă se vede altfel acum, de pe margine…

Blazonul augustei case regale nu se regăseşte pe nicăieri în schemele de joc. Alteţa-Sa gesticulează, înjură, strigă cu patimă la muritorii de rând. Dar ei tot morţi rămân…

El rămâne nemuritor dar nu-şi găseşte echipa. O echipă care să-i poată citi şi pricepe decretele. O echipă care să-i aducă a doua nemurire. Cea de antrenor…

Gică Hagi e un suflet mare. Răsfăţat cu har. Un fel de om care ne-a scos din sărăcia noastră pe străzi. Mândru. Prea mândru să-nţeleagă că una-i una şi alta-i alta. Că de la fotbalistul foarte mare la antrenorul cu acelaşi renume nu se poate doar cu copy/paste.

Lumea îl alintă. Şi lui îi place. S-a obişnuit cu plecăciunile supuşilor şi nu mai vede linguşirea. Zice că are cotă. Că-şi poate aduce faima de fotbalist pe bancă. Că plimbându-l prin faţa spectatorilor, numele îi va câştiga meciul.

Că supuşii aclamă. Că au numai cuvinte frumoase. Păi cine naiba-i fraier să se ia de brand? Nuuu, pe brand îl mângâi cu priviri unsuroase, îi mulţumeşti că te-a băgat în seamă, îl plăteşti cu bani mulţi, că brand-ul vinde şi are-n spate notorietatea.

N-ar fi în acest caz, o mişcare inteligentă din partea ta, finanţator, oficial, prompterist, cugetător la gazetă să nu vorbeşti brand-ul de rău? Ba da, că ai şi tu nevoie de-o ciosvârtă, de-o sută-două de grame din halca asta suculentă şi mustind de popularitate.

Cojones? Unde vă e coioşenia, combativitatea, aplombul? S-au terminat toate în faţa hotelului regal?

Bă, nu vezi unul să spună cu voce tare ce vede toată lumea! Regele e gol!!! Mai strig o dată. Marele, uriaşul, gigantul megatron fotbalist Hagi nu e un mare, uriaş, gigant megatron antrenor! De fapt nu e mai deloc antrenor…

De ce nu performează el pe niciunde se duce?

În primul rând pentru că a-nceput meseria asta invers. De sus şi nu de jos. A fost antrenor de echipă naţională. Prima şi prima dată. Coroana de selecţioner nu i s-a părut prea largă aşa că a continuat cu capul în nori. A ţintit la rândul lui, numai brand-uri. Galata, Steaua, Timişoara, iar Galata, iar Steaua, iar Galata…

Puţin de tot Bursaspor, ca să nu plece totuşi de la turci cu mâna goală.

Rezultate? Mai bine nu. Ce nevoie are un rege de rezultate? Nu e deajuns că e rege? O cupă a Turciei cu o echipă bine începută de altcineva…

Crede vreunul că Hagi vine antrenor pentru bani? Nu, sălbatici expectoranţi de bomboane agricole, omul ăsta e îndrăgostit nebuneşte! Îndrăgostit nebuneşte de fotbal, care fotbal nu e decât o curvă nenorocită! Amăgitoare şi penală ca mai toate curvele…

De ce măria-ta nu ţi-ai propus s-o iei mai socotit pe drumul ăsta presărat cu bune intenţii? Să-ncepi c-o încălzire uşoară. C-un Sportul Studenţesc, pe care să-ţi faci mâna şi ideea TA de joc, nu aia ce ţi se-nvârte ţie-n cap încă de la Cruyff şi Antici? Poate Farul Constanţa să fi fost mai aproape? Nu ştiu, zic.

În al doilea rând, tu trebuia să cunoşti cel mai bine că atunci când te bagi manager la o firmă cu mult sclipici şi cu vad nesfârşit de pătimaşi, nu ţii ascunse mărfurile scumpe ci le pui în vitrină şi le lustruieşti mai vârtos să atragă milioanele de gură-cască!

Păi tu întorci pe dos vestiarul cu răsucirea viziunii tale antreprenoriale de azi-noapte şi-arunci la grupul social pe de-alde Baros, Kewell şi Misimovici? Şi te plângi că ţi-a crescut tensiunea la echipă? Că presiunea din izmene a trecut de roşu şi se mai observă pe culoarul spre cabine şi oarece capete în gură? Că se mai iau duios la numărat morţi şi neamuri pe teren?

Că-l aduci pe Stancu, pribeag copil de-acasă şi-l joci cu râvnă naţională da’ nu te-ai gândit, cine ţi-l înghite ţie pe Stancu la lot, cine ţi-l joacă, cine ţi-l loveşte c-o pasă dacă mersurile între seniori erau deja făcute pentru alţii?

Eu zic aşa, dacă transferai mai puţin, nu de-ai tăi, să nu-ţi iasă vorbe şi-ncercai, să munceşti mai aplicat la mentalul şi la lipsa de voioşenie pe care-ai găsit-o la echipă, dacă intrai c-o şedinţă tehnică în sufletul şi-n psihicul lor şi te pricepeai ce s-aşezi pe-acolo, acum erai şi iubit şi mai ales respectat. Ca antrenor!

Nu poţi din mers să transformi foarte multe. Dar poţi să faci măcar ce-ai găsit să meargă bine…

În al treilea rând, nu crezi că e o ciudată întrebare, nepotrivită cu rangul tău desigur, ce se-nvârte în capetele noastre buimăcite deja? Bă distinse voievod şi domn, da’ de ce nu te cheamă pă tine nimeni-nimeni de pe planeta-fotbal care contează, să-i conduci ceata de viteji în luptă şi numai din Turcia şi România au insistat să te pună la masă?

Chiar deloc-deloc aşa, nu-ţi dă ţie de gândit chestia asta? Chiar aşa să nu aprecieze ei?

Mi-eşti drag Gică Hagi! Te-am luat în suflet şi te-am aşezat acolo pe raft, cel mai la vedere… Pe mine nu mă doare că eşti tu încăpăţânat! Nici nu mi-e ciudă că nu-ţi iese meseria! Eu cred că ai demonstrat în viaţa asta tot ce aveai de demonstrat!

Îmi pare rău doar că nu mai vrei să fii om ca mine şi ca alţii.

Pentru că-mi plăcea mai mult Gheorghe Hagi cel care-a făcut din fentă bucurie…

foto: românia liberă
desene în creion
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!