Tot înainte!

Printre altele zilele acestea am citit opinii care spun că ceea ce se petrece acum în ţara noastră ar putea fi o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior. Şi dacă stăm strîmb şi judecăm drept se vede de la o poştă că politrucii de azi nu au profesionalismul lui Iliescu, profesionalism cu care ne-a confiscat bunătate de revoluţie atunci, în 1989. Celor de azi le cam tremură ce au ei prin chiloţei, se agită ca musculiţele beţive aşteptînd un semn mai serios din partea occidentului dar, după cum se ştie, lumea toată astăzi e cam prinsă cu treaba, fiecare în ograda lui nu prea ştie exact de unde să înceapă curăţenia.

Ceea ce mi-a atras atenţia şi chiar îmi dă o urmă de speranţă este faptul că au început să apară voci de-aici din interior (credibile sau nu, asta discutăm mai altădată) care par să se fi trezit parcă dintr-un somn mai lung. Nu vorbim aici despre revoluţionari cu pancarte, sloganuri şi ore trăite în firg, ploaie şi ninsoare, aceştia sînt linia întîi fără de care nici un război nu ar fi fost început, ci mă refer la intelectuali şi profesionişti care ştiu cum ar trebui să funcţioneze o ţară şi care ar fi dispuşi să-şi dedice întreaga colecţie de cunoştinţe unui scop atît de nobil. Unul din exemple (şi sper să nu fie unicul) este „Împreună2012
Oricît am da-o noi cotită este clar că fără oameni care se pricep, adică profesionişti, România nu are cum să pornească din loc. Trebuie să recunoaştem că sîntem captivi într-o judecată învechită, ne lipseşte curajul şi trăim cu impresia total greşită că ne pricepem la toate. În plus nu avem sînge să mizăm pe o carte chiar dacă vedem că mergem pe o mînă moartă de atîta amar de vreme.

Aş mai avea de adăugat două vorbe despre atitudine. Am senzaţia că mergem într-o mlaştină de-aia ca-n vise: încercăm să păşim şi ceva ne ţine picioarele agăţate, abia dacă ridicăm un picior, abia dacă facem un pas! Senzaţia asta este dată de atitudinea negativă, de împotrivire sau cum dracu vrei tu să-i zici, a cetăţeanului. Înţeleg ca un om care are un interes să nu iasă această revoluţie să se împotrivească, dar cînd discutăm de oameni care trăiesc de pe o zi pe alta şi care nu se leapădă de acest „n-o să reuşiţi„,  „e imposibil ceea ce vreţi voi„, „totul e frumos pana ajungi intr-un fotoliu,apoi…„, ‎”Impreuna 2012 ” cu un popor lenes ?! nu cred ca asta va doriti!”, „pe cine credeti ca prostiti?„, „e foarte bine ca avem curaj, initiativa si determinare sa scimbam lucrurile. Dar o s-o spun cat se poate de deschis: nu va avea sanse mari de reusita ca partid politic!” iar exemplele curg mii şi mii… asta nu o pot înţelege cu căpşorul meu!

Sper din tot sufletul ca iniţiatorii lui „Împreună2012” să nu dezarmeze înainte de a pune mîna pe arme, mai sper că ceea ce fac ei pe pagina de Facebook să fie doar o recrutare de idei, o platformă de dialog exact aşa cum a fost gîndită îniţial. Şi mai sper că exemplul lor este luat şi de alţii, mulţi alţii. Sînt oameni de o valoare inestimabilă şi-aici şi şi peste hotare, oameni care încă nu-şi găsesc locul şi ştiu că ar putea face mult mai multe. Cred că ar fi timpul să le oferim şansa să ne arate ce pot face.

Mă ştiţi că am oarece drăgan spre Casa Regală. Nu vă plictisesc prea mult în acest sens dar ţin morţiş să vă prezint un model de atitudine oficială şi un gest plin de onoare, însemnătate, curaj şi bărbăţie: Comunicatul Casei Regale.

Săptămîna care tocmai se sfărşete a fost plină de evenimente adevărate. Nu cele difuzate la televizor, acelea sînt poveşti născocite, înflorite şi gogonate. România şi-a arătat nemulţumirea împotriva unei clase politice impotente dar mai ales corupte. Nemulţumirile noastre, ale tuturor se fac auzite şi simţite seară de seară prin acele cîteva sute de suflete care ne reprezintă ca nişte adevăraţi eroi. Lor trebuie să le mulţumim în fiecare zi că sînt acolo! Dacă ştirile pun accent pe luptele de stradă noi trebuie să fim atenţi doar la cei care sînt acolo să ne reprezinte. Cît de paşnic ne cerem libertatea, cît de inventivi sîntem în demonstraţii şi cît de nobil ne cerem ţara înapoi… Aşa le dejucăm toate planurile celor care se screm să mai scoată ceva de la noi.

Nu cred că lucrurile se vor rezolva peste noapte dar mi-ar plăcea ca acesta să fie începutul!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Tot înainte!”