Ţiganii şi Europa

Dosarul ţiganilor este un caz particular despre raportul între individ şi stat, ca subcapitol al drepturilor omului. E  consecinţa dilemei dintre forţarea integrării în structurile unui anumit stat şi respectarea dreptului unei minorităţi de-a avea o cultură şi tradiţii proprii. Care principiu primează?

Să luăm, de exemplu, cazul unui om oarecare, a unui englez, să zicem, care ajunge la concluzia că poate să trăiască fără să muncească undeva. Şi-a estimat omul necesităţile şi-a constatat, oarecum surprinzător, că s-ar putea descurca cu o liră pe zi (cam un euro). Englezul nostru se mută-ntr-o rulotă, undeva, la marginea unei păduri, n-are nevoie de electricitate, Internet, telefon sau canalizare. Are pădurea în spate şi-şi rezolvă problemele fiziologice în modul în care omenirea şi le-a rezolvat timp de mii de ani. Apă ia dintr-un pârâu, iar de mâncat, culege fructe şi ciuperci şi adună ouă de prin cuiburi de păsări.

Să zicem că omul locuieşte în apropierea unui sat şi trece din când în când pe-acolo, lucrând cu ziua, reparând una-alta, păzind ceva, cărând bagaje sau, dacă nu, cântând la colţ de stradă. Adună el şi mai mult de-o liră pe zi, îşi poate lua o pâine, o bere şi se declară mulţumit.

Deranjează omul ăsta pe cineva?

Dacă e suficient de curat şi de respectuos, nu bruschează pe nimeni şi nu-ţi strâmbă nasul de putoare, probabil că nu.

S-ar numi ceva între boem şi vagabond, dar nu văd ce l-ar împiedica, legal vorbind, s-o ducă-n felul ăsta. E viaţa lui şi are dreptul să se mulţumească cu puţin!

Ei, principiul ăsta devine mai puţin evident, dac-ar fi, să zicem, vreo cinci mii de englezi care-ar trăi astfel. Atunci pădurea ar fi, încet-încet, sufocată de dejecţii, iar satul ar fi covârşit de pierde-vară care doresc să câştige un ban uşor.

Evident, la prima infracţiune care s-ar comite-n localitatea aceea, suspiciunile s-ar îndrepta în primul rând spre englezii boemi, ce trăiesc în rulote şi nu fac mai nimic. Statistic, probabil că s-ar dovedi că un procent semnificativ dintre infracţiunile mărunte sunt comise de unii din acei oameni. De ce? Pentru că, să zicem, te-ai tocmit cu unul să-ţi taie lemnele, dar nu eşti mulţumit de lucru şi-i dai mai puţin, iar el se simte înşelat. Pentru că, dintr-o mie de motive mărunte ce ţin, în principal, de confortul subiectiv al cetăţenilor satului, boemii ar fi priviţi cu suspiciune, şi antipatia evidentă ar fi reciprocă. Antipatia asta ar exista chiar dacă presupunem că nu e comisă absolut nici o infracţiune. Prin simpla prezenţă palpabilă a „altora”, se naşte zâzanie.

Altfel spus, problema nu-s ţiganii, ci numărul lor. Problema ţine de numărul boemilor care pot fi toleraţi şi susţinuţi de-o anumită comunitate, fără să fie perturbat peisajul şi senzaţia de confort al acelei comunităţi.

Într-o comunitate, numărul acceptabil de „alţii” este limitat şi subiectiv.

Ţiganii sunt o minoritate robustă, activă şi vizibilă. Nu poţi să conteşti stilul lor nomad de viaţă fără să demolezi, în acelaşi timp, principiul liberei circulaţii. Atâta vreme cât ceea ce fac nu e ilegal, principiul de drept spune că pot face (sau nu face) orice.

Educaţie şi învăţământ? Legea spune că un număr de clase sunt obligatorii, dar nu sunt stipulate căi pentru aducerea la îndeplinire a acestui lucru, dacă o loază pur şi simplu nu vrea să-nveţe. De ce să-nveţe ce vor alţii să-l înveţe? Dacă părinţii lui consideră că ştie suficient, de ce să mai meargă la şcoală? Să facă act de prezenţă? Din punctul lor de vedere, turnarea cu forţa pe gâtul elevului a zeci de materii ciudate este îndoctrinare. Ca şi cum i-ai preda ore de creştinism unui musulman!

Atitudinea faţă de muncă este exemplificativă. În principiu, munca te ridică la un standard mai înalt de confort şi de civilizaţie, dar te şi leagă de glie şi-ţi răpeşte din libertate. Orice job presupune acte întocmite, o instituţie cu ierarhie şi reguli stricte care trebuie respectate şi-ţi impune o anumită conduită şi disciplină. Toate astea îţi îngrădesc masiv libertatea. Nu te mai scoli când vrei, nu mai contează dacă azi ai sau n-ai chef de muncă sau dacă-ţi place sau nu ceea ce faci. Poţi să-ţi dai demisia, dar ce-ai rezolvat cu asta? Practic, oriunde te-ai duce, ar fi la fel!

Dacă ţii să-ţi păstrezi nealterată libertatea, alegi profesii mai liberale şi te mulţumeşti cu mai puţin. Este exact calea aleasă de comunitatea ţigănească. Sunt muzicanţi, căldărari şi alte ocupaţii, chiar dacă unele sunt discutabile sau desuete.

Ei sunt de vină că parazitează sistemul? Sau sistemul că se lasă parazitat? Cei care abuzează de pensionarea pe caz de boală nu sunt în principal ţigani. Nici poliţiştii care iau mită. Un sistem coruptibil va fi corupt, inclusiv de ţigani. Vrei să rezolvi problema ţiganilor, fă să dispară corupţia! Aplică legea la sânge! Dar drept, nu abuziv, pentru că altfel legea-şi pierde autoritatea.

Modelul de rezolvare a problemei ar putea fi cel britanic. Marea Britanie este un fost imperiu colonial care e casa unui număr infinit mai mare de minorităţi, de o diversitate extremă. Numărul imigranţilor în UK este foarte mare, pentru că acolo şi indienii şi africanii şi arabii şi australienii şi asiaticii şi alţii, care-au făcut odată parte din Imperiu, se simt acasă. Cu problema asta pe cap, totuşi englezii se descurcă admirabil, iar Marea Britanie e un model de civilizaţie şi eficienţă. Am observat asta când am fost acolo: cum ajung pe pământ englez, străinii n-au altă opţiune decât să devină britanici şi să respecte legea. De altfel, nici n-am auzit de vreun scandal referitor la ţigani în Anglia. Au şi ei ţiganii lor, de multă vreme şi ştiu cum să procedeze.

Soluţii există, dar ţin de modificarea sistemului, pentru a-l face mai eficient. Alţii, pur şi simplu, nu vor să schimbe ceva, preferând să expulzeze ţiganii. Nici ei nu cred în soluţia asta! O fac doar de ochii presei, fără responsabilitate faţă de viitor. E mai uşor aşa!

Adaptarea aquisului comunitar pentru rezolvarea unor probleme ca cea a ţiganilor e o problemă mult mai profundă şi mai spinoasă şi e normal că occidentul, cuprins de criză şi covârşit de deficite, vrea să ascundă problema ţiganilor sub preşul est-european.

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Ţiganii şi Europa”