Taxa pe valoarea amestecată ©

Te rog frumos să-mi spargi faţa! Deoarece sunt un nemernic de proprietar de conştiinţă care nu şi-a plătit întreţinerea. Păi de unde să ştiu eu viermele, că vierme sunt, cât te-a costat pe tine întreţinerea conştiinţei mele? Dacă nu poţi să-mi spargi faţa, taie-mi nasu’! Hai, nu glumesc, ia-mi de pe chip cu briciul ăsta tăios de frizerie a conceptelor economice, stigmatul minciunii! Că te-am minţit şi eu aşa cum am văzut c-o fac alţii. Am spus că îmi place-n capitalism, da’ nu-i adevărat! Am spus şi că l-am înţeles, da’ nici asta nu-i aşa!

N-am ştiut şi merit călcat în picioare de politicile alea fiscale cu talpă groasă, că există doar mai mult rău sau mai puţin bine. Că am să mă izbesc ca un autist de placa bacteriană a unor legi suprapuse, pân-or să-mi cadă toate cuvintele din gură! N-am ştiut că nu ştiu nimic dar ai venit tu să-mi desluşeşti neverosimilul, şi-ţi mulţumesc mult.

Merit să mai trăiesc în halu’ ăsta? De micime, de credulitate, de bungee-jumping? Te implor, nu-ţi fie milă! Schingiuieşte-mă, scoate-mi ochii cu tehnicile tale bugetare, ce nevoie mai am de ochi? Ca să văd!?

Smulge-mi una câte una unghiile, cu tot cu banii de zile negre pe care i-am strâns sub ele,  până-ţi obţii tu, punctele procentuale de care ai nevoie!

Chiar dacă am mai şi murit prin Afganistan, nu mă cruţa, îngroapă-mă cu onor dar taie-mi solda, că n-am ştiut ce fac şi m-am dus de capu’ meu, fiindcă sunt un vicios care nu poate trăi fără războaie! Şi ce dacă am diabet şi mai dă-mă  şi dracu’ cu canceru’ meu cu tot,  ce,  cu d-ăştia, cu de-alde mine trebuie să-ţi baţi tu gândirea profundă, managerială, acuma? N-am bani de medicamente? Le mai vreau şi compensate, ai?

Da’ fir-ar mama mea de cetăţean ce sunt, cu tratamentele şi cu citostaticele mele! Păi să le vreau când o să am şi cu ce să le plătesc! Ia dă-le dracu’ de boli! S-aştepte! Că tu, nu m-ai luat de crescut,  şi să nu-mi mai dai nici profesori cu salariu întreg, că şi-aşa nu mă învaţă nimic şi mă duc la bacalaureatele astea fără nici un milimetru de frunte, ca o legumă oprită din creştere!

Uite ce e. N-am valoare! Una la mână.  Eu sunt conştient de asta, d-aia când mai ies în stradă s-o pun de-un miting, mă trec pe caterincă, ca să nu te superi tu şi să te distrezi comod, într-o textilă uşoară, de vară, la un comitet de criză,  sub un aer condiţionat guvernamental.

Doi la mână. Mă simt amestecat aşa de bine în oala ta de noapte, că mi se pare şi ridicol să te-ntreb, cum rămâne pân-la urmă ATOTPUTERNICULE  cu valoarea asta adăugată?  C-am înţeles că trebuie s-o dai jos acuma după ce mi-ai dat-o sus??

Ce stricat de OM mai sunt şi eu, este?

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!