Târgul de toamnă ©

…….după fapte petrecute întocmai

Un copil desculț stropește trotuarul și peretele unde ar fi trebuit să fie o țară. Inima lui gingașă va înțelege încă mai împlinit bucuria nestăvilită a zilei de azi scuturând bine și ultima picătură din ziua de ieri…

Rămânem deseori blocați pe treptele de ciment cenușiu ale vieții. Are viața tot felul de uși. Unele duc spre,… altele spre…spre… De ușa asta e agățată o foaie de hârtie. Ea anunță condițiile de rămânere în viață. O vezi. Vezi că e scrisă da’ cum naiba să citești dacă geamul e fumuriu și plin de scuipat?

În aria ta de răspândire îți măsori pașii alături de bărbați cu priviri tot mai distruse și femei care-și bagă într-una picioarele. Dinăuntrul geamului fumuriu de 4×4 cu număr de la guvern, se holbează încoace doi feciori obezi, ca și cum ar da ordin prin portiera deschisă. În depărtare se ivește o altă țară, ca o fată ce strârnește nori de praf din noroiul de la aluviuni. E o fată oacheșă, cu pielea încrețită de apă și are în coșul zilnic maldăre de PET-uri tomnatice.

 Parcă știu cum va începe anul ăsta prima ei compunere la școală :

” ….peste localitatea noastră au curs nenorocirile din zori și până-n noapte. Zeci de oameni îmbrăcați simplu, să le fie răcoare, aleargă plini de voioșie să-l roage pe tatăl nostru ceva. Tatăl Nostru carele ești în ceruri….

Fata de țară se uită mai ales înspre voinicii din mașină care îndeasă, încă de la începutul povestirii, în batoza flămândă. Sunt sigur că se plânge în sine pentru că a fost atât de nesimțitoare și nu și-a cârpit rochița sfâșiată de echipele de salvare…

Când privirea i se satură, speriată că praful stârnit de ea ar putea cumva să înălbească frumoasele geamuri fumurii, se caută pe sub rochia ruptă, acolo unde întotdeauna ține un munte și o roșie.

targ

 – Viniți, viniți să-mi dați, se avântă ea spre domnișorii diformi ce zac și-și aruncă mult ketchup (de firmă) pe țoale. Viniți să-mi dați și mia o mână de-ajutor bre, că mi-s frântă di șale la câte-am facut pân-acuma! Tătă ziulica am cârchit și-am lichit cu pălmile aistea la crăpături, la părețiAm umblat di ni-o ieșit limba după orătăniile înfricoșati di la cutremur. Am stors și niște lână din vesta bunicii, am mai vânturat pi sub fustă și ceva gaze di șist… Acuma, aicișa, am vinit sî car niște apă chioară, fute-o dumnezău di lume, că la noi ie fântânile pline di noroaie șî pute. Bre, da’ știi cum? Și nici vițica, nici purceaua nu sî dau duse neam spre cele ape minerale primite la bax. Haide, șe zîceți, mă ieie și pi mini cineva la spate?

Vădit emoționați de propunere și din cauza cutelor apărute în jurul nasturilor de la sacou, megaponderalii întorc cu părere de rău capul de la mirosul de pizza spre fata de țară. Apoi se iau cu vorba….

 – Auzi ăi, bãieți? sare ea galeș în gip, cu părul despletit și murdar și cu două chifle mari, crescute răsfățat la piept.  Io…. dacă mi s-ar astupa și groapa din fundu’ curții unde zace căcatu’, d’apăi chiar că n-aș mai avea nevoie di nimica!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Târgul de toamnă ©”