Steagul din suflet

Avem o campanie cu zeamă de tricolor. Nimic surprinzător că doar am trecut razant pe lîngă Ziua Națională, noi avînd ceva mai profund de făcut zilele acestea și-anume să fim spectatori la nespectacolul unor nealegeri!

Surprinzător este faptul că mama mea s-a luat cu gașca și că își dorește și ea să atîrne la geam steagul patriei în semn de… patriotism. De fapt mersul cu valul nu e cu nimic surprinzător, aceasta este o ocupație mai veche a noastră, dar mă surprinde sentimentul acesta de patriotism care apare de-odată și care pare mai desuet (ca să nu zic fals!) ca nicicînd, și venind chiar din partea părinților noștri.

Întrebarea este: cînd au fost părinții noștri patrioți? Atunci, înainte de ’89, cînd așteptau, rîvneau cu toată ființa lor, cu urechea lipită de Radio România Liberă, să vină nuștiu ce chemare din America să poată fugi de-aici cu toată familia? Hai să fim serioși! Pentru copiii lor și-ar fi părăsit țara, părinții și prietenii fără a clipi. O astfel de decizie părea a fi justificată avînd în vedere foamea, frigul și celelalte umilințe îndurate dar… cu siguranță atunci nu erau patrioți!

După momentul ’89 nu au contenit să-și îndemne copiii să plece peste hotare la studii, la muncă sau pur și simplu pentru a trăi acolo. Pentru că acolo era mai civilizat, mai curat, mai bine. Dar acel acolo nu însemna România deci… cu siguranță nici atunci nu erau patrioți.

Crede careva dintre dumneavoastră, dragi părinți, că atîrnînd un steag în geamul balconului va fi mai drept, mai bun și că-și va repara greșelile față de patria lui? Nu, în nici un caz așa!

Ce e de făcut? Păi să privim lucrurile din perspectiva copiilor așa cum niciodată nu le priviți.

Părinții sînt cei care se ocupă atent de buna creștere a copiilor. De ei depinde în cea mai mare măsură sănătatea, educația, împlinirea și fericirea viitorului adult. Părinții sînt cei care niciodată nu ar alege cu bună știință în dauna copiilor lor pentru că numai împlinirea copiilor este rostul și desăvîrșirea unui părinte.

Vi se pare că România este pe drumul cel bun? Nu dragi părinți, nu este. Iar ceea ce trăiți astăzi este rezultatul alegerilor voastre de ieri. Și nu este acesta cel mai îngozitor lucru. Cel mai îngrozitor este că, fără să pricepeți, ne-ați obligat, condamnat să trăim în această mizerie pe noi, copiii voștri. Departe de mine gîndul de a vă judeca și asta pentru că mi-ați oferit o educație, dar nu pot să nu observ cum proprii noștri părinți aleg de 20, 30, 40 de ani, fără a conteni, numai împotriva noastră. Ne putem război cu alte popoare, putem lupta cu boala, cu frigul și cu foametea dar ne este imposibil să ne ridicăm împotriva voastră. Înțelegeți că ne-ați îngenuncheat, că ne-ați desființat cu alegerile voastre greșite și că trebuie să vă opriți. Nu mai alegeți pentru noi că nu știți s-o faceți și o faceți numai greșit. Opriți-vă și lăsați pe cei tineri să se ocupe de viitorul țării.

Ați ales comunismul și ne-ați condamnat. Ați ales capitalismul și ne-ați îngropat. De 23 de ani alegeți niște neoameni care sînt împotriva noastră. Sînteți mînați de ură și răzbunare, înverșunați de campanii televizate vă lăsați manipulați pînă într-acolo că uitați de noi. Ce dovadă vă trebuie ca să înțelegeți că alegeți de fiecare dată greșit?

Scoateți steagul acela din geam și băgațil în suflet! Noi sîntem acel steag, noi sîntem Patria. Nu mai votați că nu vă pricepeți și o faceți împotriva noastră!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 Responses to “Steagul din suflet”

  1. Din nefericire copii plătesc greşelile părinţilor.
    Iar steagul arborat, măcar de 1 decembrie nu e compensatoriu, însă poate face parte din terapia de eliberare/ recuperare

    • Terapie indusă prin canale media? Mă îndoiesc. Mai degrabă slăbiciune, neputinţă, nepricepere, neînţelegere, laşitate, comoditate, superficialitate…

      Dar lasă asta, se ocupă „drapelarii” de amănuntul acesta. Eu vroiam doar să-ţi spun că bine ai venit pe blogul nostru! Te mai aşteptăm! 🙂

  2. Nu-i asa ca pare ciudat cum o generatie care de 25 de ani zice „ca i se drapeleaza” sa tanjeasca dintr-o data dupa semnificatia Drapelului?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Revoluția handicapaților | Pioneza dintre fese - 19 ianuarie 2013

    […] e cu noi!”. Deci… unde sînt militarii noștri viteji, cu principii și educație, cu steag și armă? Împotriva cui vor militarii să îndrepte armele astăzi cînd sînt trimiși să adune […]

  2. Steagul din suflet | Made in Galaţi - 22 iulie 2013

    […] Acest text este un fragment. Întregul articol îl găsiți aici! […]