Sportul alb

Secolul XIX este „vinovatul” principal dacă amintim de abolirea scalviei. În această perioadă Imperiul Roman se prăbușea cu succes, dar Imperiul Britanic, cel German și America cunoșteau o dezvoltare spectaculoasă. Chiar dacă conflictele militare tulburau Europa, tot în această perioadă a apărut „Belle Époque”, semn că arta și artistul și dragostea de frumos se simțeau la ele acasă. La fel, sportul cunoaște o dezvoltare sănătoasă și viguroasă, în secolul acesta luînd naștere Comitetul Olimpic Central și federațiile de fotbal, basket, rugby, baseball și volei.

Să ne oprim puțin la sport, mai exact pe terenul de tenis.

În această perioadă tenul bronzat nu era chiar la modă iar medicii recomandau protejarea pielii de razele solare, probabil acesta fiind motivul principal pentru care jucătorii de tenis erau îmbrăcați în alb din cap pînă-n picioare. Deloc de neglijat este și faptul că acest sport era destinat în exclusivitate elitelor.

Doamnele și domnișoarele din înalta societate purtau rochii și haine albe în acei ani. Albul era nuanța elitelor, iar reprezentantele sexului frumos au venit lângă fileu îmbrăcate ca pentru o mare ocazie. Albul adus de femei pe terenul de tenis a fost adoptat și de bărbați. Ani la rând, ei erau îmbrăcați pe terenul de tenis în jachetă și pantaloni lungi, de culoare albă, asemeni echipamentelor de la pelotă. – „De ce tenisul este supranumit sportul alb?

Din nefericire încet, încet s-a renunțat la echipamentul alb. Probabil mă număr printre melancolicii care văd în tenis un sport care pe lîngă ritm, precizie, îndemînare, reflex, viteză, forță etc., obligă sportivul la grație, eleganță și mișcări armonioase. Odată ce s-a renunțat la principiul și rigoarea ținutei impecabile cred că s-a lăsat „la liber” un sport care era dedicat doar celor aleși. Din nefericire zic, terenul de tenis s-a umplut de oameni bogați care-l folosesc pentru a-și etala averile și nicidecum grația și eleganța. Albul echipamentului s-a transformat în culori la fel de sclipitoare precum lănțișoarele groase de la gît sau ghiulurile de pe degetele „sportivilor”. Oportuniști de amiază precum Gigi de la sculărie spre exemplu, care a dat un tun zilele trecute, acum pășesc pe terenul sportului alb cu ghetele lor murdare de bălegar… ca la ei în curte.

Sportul alb s-a murdărit puțin dar nu e tîrziu să se revină la principiile inițiale. Reintroducerea albului imaculat va curăți neghina și sportivi adevărați vor putea face performanță în liniște. Respectarea tradițiilor sănătoase nu a făcut niciodată rău și dacă ne gîndim că tenisul este sportul cu cele mai puține schimbări de regulament poate înțelegem că „amănuntul”  acesta vestimentar a făcut mai mult rău decît bine.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 Responses to “Sportul alb”

  1. Aș vrea să dau un like la articolul acesta, dar nu-i buton.

  2. Eu cred ca incepand de anul acesta la Wimblendon au impus noi reguli in ceea ce priveste echipamentul jucatorilor…pana si lenjeria intima trebuie sa fie alba :)))Asa ca plangerea ti-a fost ascultata :)))

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cartierul fără rost | Pioneza dintre fese - 8 ianuarie 2013

    […] și cu satisfacția lucrului bine făcut. Ca și în textul precedent care făcea referire la Sportul alb, și aici descoperim că lucrurile nu sînt așa cum ar trebui. Ce e de făcut? În primul rînd ar […]