Singur pe nume ©
Singurătatea nu o simți imediat,
ești mai întâi curios
să vezi cine-o trage de ațe,
pentru ce sare mereu în brațe
gata să te dea peste cap?
o privești ca pe-un lucru rar
și începi să faci riduri ;
Desfaci termosul, torni cafea în pahar…
de ce nu dai singurătatea cuiva,
nu e păcat de serile care trec,
de vântul umed și bleg
din crăpătura ferestrei?
mâine o să-ți cumperi ciorapi
și un imprimeu cu Iisus…;
Unde oare s-a dus tot ce-a fost mai presus:
legănarea despletită a focului din cămin
tânăr și stăpân pe viitor,
e-mailul ajuns pe la prânz
ca un câine rătăcitor…,
iei dinadins o țigară
(ai învățat mai demult cum se trage în piept);
Încearcă să dai zece din anii tăi unui gând deștept,
totul ar fi ca-n poveștile bătrânești,
e de-ajuns să trăiești
și să nu mai iubești un om rău
pentru că n-ai putut să iubești un om bun!
cât să te mai suporți acum
într-un rămas pe pat lăbărțat
Dacă singurătatea nu o simți imediat?