Singur pe nume ©

Singurătatea nu o simți imediat,

ești mai întâi curios

să vezi cine-o trage de ațe,

pentru ce sare mereu în brațe

gata să te dea peste cap?

o privești ca pe-un lucru rar

și începi să faci riduri ;

Desfaci termosul, torni cafea în pahar…

de ce nu dai singurătatea cuiva,

nu e păcat de serile care trec,

de vântul umed și bleg

din crăpătura ferestrei?

mâine o să-ți cumperi ciorapi

și un imprimeu cu Iisus…;

Unde oare s-a dus tot ce-a fost mai presus:

legănarea despletită a focului din cămin

tânăr și stăpân pe viitor,

e-mailul ajuns pe la prânz

ca un câine rătăcitor…,

 iei dinadins o țigară 

(ai  învățat mai demult cum se trage în piept);

Încearcă să dai zece din anii tăi unui gând deștept,

totul ar fi ca-n poveștile bătrânești,

e de-ajuns să trăiești

și  să nu mai iubești un om rău

pentru că n-ai putut să iubești un om bun!

cât să te mai suporți acum

într-un rămas  pe pat lăbărțat

Dacă singurătatea nu o simți imediat?