Semnul întrebării ©

Te culci în stress, te scoli în stress. Şi dimineaţa când te scoli, şi-ţi freci un ness cu mas-turbare, auzi din hruba neaerisită a televizorului de pe bufet cum un ministru, oricare ar fi el, îţi crăcănează cele două picioare ale creierului pe care ţi se pare că stai şi ţi-o bagă pe-aia cu… şi pe-aia cu… şi la urmă te apleacă în genunchi, luându-te ceafă cu… şi te pune să i-o înţelegi până la capăt.

Ministrule, tu ştii ce rău îmi pare că te cunosc ? Pentru că-ntr-un stat normal la cap, noi n-ar fi trebuit să ne ştim decât la învestire, a ta, şi la demisie sau la demitere, tot a ta.

Ori eu am ajuns să cunosc şi urechea duduii în care-ţi vâri tu muşchiul vorbitor, şi reglajul pe care-l are la prohab nesimţitu’ de fii-tu şi mausoleul unde îşi odihnesc ciolanele înfăşurate în aur de 18 carate  mă-ta, cu  mă-ta mare, cu mă-ta lu’ nevastă-ta şi cu atâtea alte mă-te, pe care tu le cultivi cu evlavie guvernamentală în răsaduri concentrice, pe tot cuprinsul proprietăţii avute nu-i aşa, din muncă cinstită, din leafă.

Hai să-ţi mai spun ceva. Am descoperit că e o mare, da’ ştii ce mare, prostie, să te înjur. Să umplu’ cu flegmă proletară toate aparatele electrocasnice din casă în timp ce tu mă scuipi, da’ altfel, în felu’ tău, din societate.

Şi dacă te-am luat cu huo ce-am făcut? Jos cutare! Aşa. Şi-n locu’ lu’ cutare să vină cine? Că p-ăla de dinainte, tot aşa cu jos şi huo l-am dat.

Şi înaintea lu’ ăla, tot cu scandal a fost, cu scârbă şi reproş.

Asta nu înseamnă că eşti de neînlocuit prietene, degeaba-ţi frămânţi fesa stângă de fesa dreaptă într-o continuă glicerină a gândirii.

Înclin să  cred că nu prea există vreun mecanism care să te schimbe pe tine şi pe toţi ăia de dinaintea ta, pentru că nu a folosit nimănui să-l instaleze pe el, pe mecanism.

Şi uite c-am ajuns să vorbim iar de SISTEM. De peste 20 de ani el este un aparat de clonat  greaţă. Inventat? Mai degrabă perpetuat, se autoregenerează, spălându-i pe ticăloşi cu cei mai performanţi detergenţi politici.

Eşalonul trei, eşalonul patru, eşalonul cinci. Vin toţi peste sudoarea ta de resemnat şi-ţi arată cât de mult trebuie să te bucuri când dai, cât de recunoscător să fii că nu poţi tu produce cât pot ei să-ţi ia!

Până nu vom înţelege că huo de azi este inutil fără o deblocare a inerţiei dintotdeauna, că nimic din ce e deasupra noastră nu s-ar putea identifica şi n-ar putea exista fără noi, fără imensul nostru întuneric raţional, aceasta va fi singura  luptă la care vom participa.

Să-i dăm cu marş, dar din faţa televizorului de acasă, şi lu’ ăla şi lu’ ăla care vine în locu’ lu’ ăla, lor şi urmaşilor urmaşilor lor, să le cărăm plosca cu legi defecate, să ne acceptăm dreptul la umilinţă cu demnitatea unor larve.

Nu ministrul de azi este problema ta! Ci gaura din sistem care se umple an de an cu un astfel de răspuns politic, care permite, pentru că tu i-ai dat voie, să-şi astupe neputinţa cu lipsa ta de atitudine.

Ei toţi trebuie să dispară! Lipsa de profesionalism poate prăbuşi un popor dar ticăloşia îl poate face lesne să devină aducere aminte!

Democraţia poate că înseamnă dictatura legii. Dar când legile toate, sunt doar împotriva noastră pentru că ei, oricum nu aveau vreodată de gând să le respecte, unde ar trebui să ne băgăm frumoasa şi neapărata democraţie?

Când mi-ai luat job-ul şi mi-ai spus marş, am fost mai mult decât tentat să te-njur. Când m-ai văzut că-mi cer dreptul de autor şi m-ai umilit micţionând seren pe felia mea de viaţă, chiar ţi-am dat cu sictir.

Dar când îmi aduc aminte că n-am în frigider decât rafturi şi un copil care mâine ar trebui să se ducă la şcoală ? Să mă cer afară din proprie iniţiativă până nu mă dai tu în brânci? Sau să-mi vând locul de veci ca să-ţi pot plăti primele două luni de iarnă la întreţinere?

Uite-aşa mă trezesc în fiecare dimineaţă. Cu un semn de întrebare.

Şi mă mir…

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Semnul întrebării ©”