Selfie ©
Și așa și tot așa
sfinții trag din narghilea
Și pun laba lor de puf
să mă umple de zăduf!
Nu-i sidef nici catifea,
e doar bobul de cafea
Care stă la piept, sub sfârc,
într-un ochi de cocostârc
Și-mi clipește, zurbagiu,
mai să mă înec de viu…
– Ia zi Suflet, neîmpăcate,
nu mai am nici zi, nici noapte?
Înlăuntrul meu n-așteaptă
Cel-ce-mai-comite-o-faptă?
Ce fel de-aducere aminte
mă tot lipește de cuvinte
Și mă dezleagă în imagini
pe două, trei sau patru pagini?
Că nu-i nici proză și nici vers,
nimic de scris, nimic de șters.
……………………………………………..
O fi în batistă, ce-a rămas
când iese Sufletul pe nas??