Selfie ©

 Și așa și tot așa
sfinții trag din narghilea

Și pun laba lor de puf
să mă umple de zăduf!

Nu-i sidef nici catifea,
e doar bobul de cafea

Care stă la piept, sub sfârc,
într-un ochi de cocostârc

Și-mi clipește, zurbagiu,
mai să mă înec de viu…

–  Ia zi Suflet, neîmpăcate,
nu mai am nici zi, nici noapte?

Înlăuntrul meu n-așteaptă
Cel-ce-mai-comite-o-faptă?

Ce fel de-aducere aminte
mă tot lipește de cuvinte

Și mă dezleagă în imagini
pe două, trei sau patru pagini?

Că nu-i nici proză și nici vers,
nimic de scris, nimic de șters.

……………………………………………..

O fi în batistă, ce-a rămas
când iese Sufletul pe nas??