Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun,

Aceasta este perioada din an în care noi devenim mai buni. Sau cel puţin încercăm. Sau cel puţin aşa zicem. Aceasta este perioada din an în care ne transmitem unul altuia toate gîndurile bune. Dar chiar toate! De exemplu tocmai ce-am primit de la un necunoscut invitaţia de a ajuta un băiat fără părinţi ce a trăit la casa de copii dar pentru că a împlinit vîrsta de lăsat la vatră acum locuieşte în casa scării. Acolo îi este frig şi foame. Mi-am şi imaginat cum aş putea dormi pe ţolicul de la uşă învelit cu un cîine. Doamne ce frisoane m-au trecut!

Alaltăieri o fată cu care am legat prietenie pe Facebook scria şi ea cîteva gînduri bune: Acum, în aceste zile speciale, cînd stăm alături de cei dragi în căldura căminului sau cînd privim pe geam cum ninge atît de frumos ar trebui să ne îndreptăm gîndul nostru spre cei care nu au o locuinţă şi trăiesc sub cerul liber! Şi iarăşi, dragă Moşule, mi-am imaginat cum mi-ar fi să hălădui pe străzi, fără mînacare, fără haine groase şi sufletul iarăşi mi s-a zgribulit într-un colţ.

Un alt prieten, mai vechi şi care de obicei nu face de-astea, mi-a trimis prin intermediul messenger-ului un mass. Tu ştii ce e ăla? Mass-ul este tot un gînd bun numai că-l trimiţi la toată lumea odată. Şi gîndul lui bun era cam aşa: S-a pierdut băieţel, vîrsta 13 ani, în zona cutare, semnalmentele cutare, cine poate da relaţii să ne caute negreşit la nr. de tel. cutare! Dragă Moşule, eu am un băieţel de doi ani. Imediat mi-am imaginat ce-aş putea suferi dacă mi s-ar întîmpla această nenorocire. Şi iarăşi mi-am simţit sufletul chircit cum parcă mă implora să nu mai gîndesc, să uit, să dorm, să blank, să… ceva!

La serviciu colaborez cu foarte mulţi oameni. Nu toţi, că nu există pădure fără uscături, dar mulţi dintre ei sînt oameni cumsecade. Aceştia, fiecare dintre ei, îmi trimit gînduri bune în această perioadă a anului. Unii îmi trimit gînduri bune cu poze în care copii arşi accidental îşi arată faţa jupuită şi sîngerîndă, sau copii arşi cu ţigara de către părinţi răi, sau mame însărcinate cu copii în braţe care agonizează de foame în trupuleţele acelea negre şi pline de răni peste care bîzîie muştele.

Am lăsat la urmă o poveste interesantă. Plină de gînduri bune, binenţeles! An de an, aşa cum vii tu pe la toţi aşa vine la uşa mea un nene care se prezintă a fi de la o asociaţie nonprofit şi caritabilă (şi eu îl cred că prea… plecat este cu capul!) care-mi întinde trei lucruri: o legitimaţie, un chitanţier despre care ţine să menţioneze că este ştampilat şi o poză în care un copilaş este fotografiat în timpul operaţiei în care i se amputează ambele braţe. Dragă Moşule vreau să mă crezi că eu nu mă sperii de un chitanţier, lucrez cu aşa ceva de vreme lungă, nu mă sperie o legitimaţie (am avut ocazia să mă întîlnesc cu inspectori de la Finanţe, ce doamne iartă-mă poate fi mai nasol?)… dar poza aia face să mi se întoarcă stomacul pe dos, să mi se strepezească dinţii în gură, să-mi facă pilea măciucă de găină, să-mi îngheţe tălpile şi palmele în timp ce transpiră abundent, iar uneori am impresia că o venă de la tîmplă atîrnă nestingherită pe undeva pe la perciuni!

Dragă Moşule, acum că a venit anotimpul gîndurilor bune, vreau să te rog ceva: anul ăsta nu mai poţi face nimic pentru mine că e ca şi trecut de-acum acest an, dar de la anul te rog din tot sufletul meu… nu mai veni! Şi poate dacă nu mai vii nu vom mai încerca să fim buni sau să trimitem gînduri bune. Poate rămînem aşa cum sîntem! Te rog, nu mai veni!

{meneopol}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Scrisoare către Moş Crăciun”