Schengen și dureri de bască

Practic, pentru cetățenii români, neaderarea la Schengen nu semnifică mare lucru. Faptul că trebuie să-ncetinești în dreptul vameșului și să-i arăți câteva secunde un buletin nu-i un deranj insurmontabil.

Dacă-i s-o zicem p-aia dreaptă, votul de blam este la adresa exclusivă a autorităților române și la evidenta lor lipsă de-a reforma ceva cu adevărat în sectorul justiție și comisioane (pardon – am vrut să zic corupție). Adevărata grijă a țărilor Schengen este că viza acordată de ambasadele României va trebui acceptată, odată integrați în spațiu de liberă circulație european.

Poți băga mâna-n foc că Popescu de la ambasada României de te miri unde nu face afaceri cu vize? Că nu te trezești cu asiatici, negrotei sau arăboi prezentând zâmbind la intrarea în UE un pașaport cu ștampila obținută pe bază de plic de la oficialul român? Pe noi ne-ar durea la bască, pentru că nici unul din ăștia nu vor tăbărî să se stabilească în România. Doar trec pe-aici în drum spre zona laptelui-și-mierii și-a salariului adevărat din vestul continentului. Calea a fost demult bătătorită de romi. Numai indicatoarele lipsesc.

Să fim serioși, nu cred că cineva din UE își face cu adevărat iluzii că funcționarul român a devenit dintr-odată imun la plic. Eu unul nu-mi fac.

Așa că durerea mare nu-i la alegătorul mioritic, ci la onor politicianul român care a scăpat un bun prilej de-a mai pune de-o afacere cu vize și de-a se bate cu cărămida-n piept la alegeri c-a făcut și c-a dres. Dacă privitorul pe sticlă mușcă nada și se simte ofensat în orgoliul său național, e baiul lui. Eu unul nu mă simt și peste două zile voi da bună-ziua foarte surâzător vameșului ungur (în românește, off course) și-i voi arăta ce poză faină am în buletin, iar el îmi va ura drum bun și ședere plăcută-n spațiul Schengen.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Schengen și dureri de bască”