Scenarită

În ultima vreme, după despărţirea de Stargate Universe, urmăresc cu sufletul la gură două noi seriale. Primul este The Borgias, iar al doilea A Battle Of Thrones. Dacă primul se bazează pe realităţi istorice bine documentate (chit că romanţate), al doilea este fantezie pură (chit că toponimia şi aşezarea locurilor din serial te trimit cu gândul la Anglia insulară). Câteodată, dacă-mi las gândurile s-alunece în voia lor, cele două seriale se suprapun, iar în vălătucii lor prind şi lumea de azi, imaginând un scenariu ciudat, care-mi trimite frisoane pe spate. Că doar se ştie: tot românul e poet şi inoculat de scenarită.

Concepte care par ancore ale realităţii de azi, pe care le considerăm solide şi perene, sunt rupte în acest scenariu de uneltiri machiavelice şi borgiene, apropiind lumea contemporană de colcăiala de intrigi ale celor şapte regate. Într-o asemenea lume, regi (lideri, preşedinţi, etc..) n-au nici o treabă cu principii precum onoare şi justiţie, urmărindu-şi doar scopurile proprii, cu o totală lipsă de scrupule.

Într-o asemenea ”ipotetică” lume, hegemonul american veghează cu ochi ageri să nu apară cumva vreun pretendent serios la orizont, iar de cum se iţeşte ceva care-ar putea anunţa un potenţial pericol la dominaţia sa planetară, nu se dă în lături de la nimic ca să tulbure apele lumii în folosul său.

Cum UE se profila cam obraznic, Borgia american face ce face ca să dezbine şi să stăpânească. Dacă trebuie înscenat un viol vreunui mahăr, se aranjează! Unora le promite că-i ia sub scutul lui anti-rachetă, iar altora, Poloniei, spre exemplu, le alocă doar o brigadă care ar interveni ”în caz de”. Cum Europa scârţâie din toate principiile sub adierile primăverii arabe, cu valul ei de păsări migratoare cu tot, Germania se uită din ce în ce mai câş la toţi PIGS care stau cu mâna întinsă după banul chivernisit de teuton. Din punctul german de vedere, UE începe să devină o povară, un cor care cere bani, dar vociferează indignat dacă neamţul bate-n masă şi impune condiţii. De la răsărit, ursul rus îi trimite bezele şi-l ademeneşte  pe german cu petrol şi gaze, ca să-i meargă făbricuţele de BMW-uri, iar între cei doi coloşi, un grup de ţări, deja păţite prin istoria lor, devin cam palide. Aşa se pune de-o alianţă militară unificată a ţărilor grupului Vişegrad, cu comanda în Polonia. Aceeaşi Polonie cu brigada americană pe post de băgători de seamă. Spaţiul Schengen începe să semene cu un porc numai bun de sacrificat pe altarul electoral al unei extreme-drepte din ce în ce mai gălăgioasă, aşa că Danemarca se gândeşte serios să reînceapă controalele la frontiere, în timp ce Franţa deja o face la graniţa cu Italia, de supărare că amicul neamţ a lăsat-o cu ochii în soare vis-a-vis de Libia, iar America pune paie pe foc, bombardând mai mult de formă deşertul libian. Acelaşi principiu care aruncă bombe vestice în Libia este ignorat când vine vorba de Siria. Cacaia prinţipii? cum ar zice tătuca Stalin. Saudiţii încep s-arunce cu bani la tot boboru, doar-doar or scăpa fără să trebuiască să tragă în demonstranţi. Nu că n-ar face-o – în cazul lor Unchiul Sam chiar le-ar da şi muniţie – dar n-ar da bine şi, cine ştie, odată şi-or aduce aminte americanii de asta şi-o vor folosi contra lor. Doar n-ar fi primii foşti aliaţi de nădejde daţi uitării când se schimbă vântul. În plus, Iranul abia aşteaptă un pretext să sară-n ajutorul fraţilor şiiţi şi să-ţi bage şi el polonicul în oala planetară cu interese.

Devine încurcată povestea asta! Și încă n-am zis nimic de China…

În loc de sfetnici înţelepţi care se-adună şi stau la sfat cum să ducă lumea la liman, pare c-avem de-a face cu o adunătură de intriganţi cu ochii doar la turta proprie. Și peste toate astea, lumea devine din ce în ce mai mult un fief al celor mari şi tari. Din ce în ce mai mari şi mai tari. Şi pluteşte-n derivă. Lumea…

Cinematografia nu face decât să ne readucă mereu aminte de acel suprem factor uman, care încurcă mereu iţele şi tulbură apele. De ce-ar fi asta doar caracteristica filmelor şi serialelor de televiziune? De ce-am crede că lumea reală ar fi scutită de boala asta? ”Greed is good!” şi ”The winner takes it all!” sunt sloganuri mai valabile decât onoarea, egalitatea, democraţia, justiţia ş.a.

Românul suferind de scenarită cronică ştie asta de mult. Nu degeaba primii care s-au prins că americanii şi-au dărâmat singuri turnurile au fost cei din Suceava.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. Brăila blogmeet, detalii finale| Pavel Ionuţ - 28 mai 2011

    […] Lupaşcu, Doina Popescu, Lif, Marian Coman, Marian Sabo , Ciprian Neculai, Costel-Daniel Arfire, Meneopol, Oana Pasat invitaţii la blogmeet, cu rugămintea să daţi de ştire bloggerilor pe care-i […]