Scama din buric şi datoria externă

Noul meu credit

      În „Dormi liniştit, FMI veghează…” atrăgeam atenţia că marii şacali sînt pe poziţii şi stau cu limba scoasă tot aşteptînd să ne pompeze niscaiva biştari ca să ne facem tichie de mărgăritar, punguţă cu doi bani sau ghiul pe inelar. După parerea mea de „espert” în afară de niscaiva scame în buric şi dictamai datoriile externe statul român nici că se va căpăta cu altceva. Mai nou au început chiar analiştii economici să intre în panică şi să împrăştie ideea că e nasol tare de tot  dacă românia nu se împrumută cît mai repede cu putinţă. Chiar şi tovarăşul Traian Băsescu, prima vioara a acestei ţări a ieşit la tribună să îndemne cetăţenii la credite, mai pe şleau să ne îndatorăm cît mai tare, cît mai mult, cît mai apăsat dar, cel mai important, cît mai repede… La fel, după cum spuneam în articolul mai sus amintit, guvernul nostru, vrea nu vrea, va dansa cum dictează şacalii (FMI, Banca Mondială n.a.) pentru că stă prost la capitolul „cohones” şi este prea mînjit ca să se poată împotrivi asupritorilor. Teoria este foarte simplă: mai marii lumii ne pot conduce doar dacă ne au la mînă, iar în acest caz belciugul din nas se numeşte îndatorare. S-a făcut în aşa fel încît să rîvnim la un credit, să nu putem trăi decît din împrumuturi. Dacă te uiţi prin gospodăria ta ai să descopri că telefonul, frigiderul, televizorul, mobila de bucătărie, pantofii din picioare, aplica de pe perete, cada de baie şi casa pe care o numeşti cu drag „acasă” nu sînt ale tale, sînt bunuri pe care cineva ţi le-a oferit spre utilizare pînă reuşeşti să le achiţi preţul exorbitant. De obicei toate cele enumerate ies din garanţie de 3-4 ori pînă la sfîrşitul contractului dar asta nu este un impediment pentru bancă să-ţi „ofere” un credit, banca ştie sigur că tu vei plăti pentru că tu ai nevoie de confort, de senzaţia de „acasă”. Un împrumut la nivel de stat este şi mai devastator, odată cu el apar creşteri de preţuri, îngeţări de salarii, înmulţirea taxelor şi impozitelor. Iată o ştire aparută pe 3 martie, în care se confirmă faptul că se fac demersuri ca Fondul Monetar să împrumute ţara noastră chiar dacă oficialii FMI nu recunosc aşa ceva: „în nici un caz nu se va aduce vorba despre credite„, zicea în ianuarie Juan Fernandez Ansola, reprezentantul FMI în românia…

     Trăiesc totuşi cu sentimentul şi speranţa că lumea se va rearanja după această criză şi că tocmai cei care ne-au săpat groapa îndatoririlor veşnice vor cădea în ea. Era clar dezordine cam în toate domeniile spre exemplu este contra naturii să plăteşti 2 miliarde pe un apartament care, de fapt, costă 6-700 milioane sau 5-10 mii lei pe un smoc de pătrunjel cînd el creşte liber şi fericit cu apă şi lumină de la natură… Piaţa care dictează preţul nu era chiar cumpărătorul ci mecanisme care ţineau artificial preţul acolo unde-şi doreau unii. Mizerii de acest gen sînt în toate domeniile de aceea cred că această criză va simplifica puţin lucrurile, legile.

     Nu pot decît să vă îndemn la cumpătare financiară, nu tot ce este de vînzare este şi de valoare sau de un real folos. Din fericire noi românii sîntem învăţaţi să „facem piaţa” foarte selectiv adică să căutăm preţul cel mai mic,

Gunoi

îndeletnicire care a început să dispară odată cu apariţia hipermarketurilor dar la care ar trebui să apelăm din nou. E un stres în plus dar trebuie să fim foarte atenţi ce şi cît cumpărăm.

     Şi tristeţea cea mare pentru mine este că nu mai am unde să fug din întîmplarea nefericită care se numeşte românia!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Scama din buric şi datoria externă”