Şapte zile în zece titluri
12 noiembrie 2010 
6 Comentarii
Apelez la acestă rubrică doar pentru a semnala apariţia unui eseu care poate însemna ceva pentru cei care pot vedea mai mult de o înşiruire de litere în acel text. Este o definiţie a româniei scrisă cu sufletul celui care mai spera ceva cîndva de la elitele româneşti. Îmi e greu să cred că lucrurile se pot vedea mai strălucitoare dintr-o altă perspectivă dar cum speranţa moare ultima e clar că ne vom amaneta şi găurile de covrig doar, doar vom trăi şi vremuri limpezi şi normale. Pierdere de timp, ce a fost de vîndut s-a vîndut (fabrici, uzine, o ţară, dar mai ales oameni, suflete, inteligenţă).
Pentru o imagine de ansamblu a româniei cărturarilor de azi, vă recomand eseul “Baba arde şi ţara se piaptănă” semnat de Cristian Bădiliţă (doctor în Istorie la Sorbona) apărut în Oglinda.net.
Am ceva şi pentru bloggări. Chiar dacă ai auzit sau nu de Trilema, Mircea Popescu (autorul blogului) a lansat o provocare ceva mai specială. Ştiţi că nu sînt un fan al lepşelor aşa că vă zic din start că nu e leapşă. E o provocare şi-atît. În articolul “Să facem din tun tractoare…” găseşti toate datele problemei.
Acestea ziind fise vă las să vă bucuraţi de viaţă! Pentru că viaţa… e frumos!
Citii „Țara arde..” și voiam să-l întreb pe autor de ce, în analiza lui, nu descoperă niciun (dar absolut niciun) exemplu pozitiv. Chiar n-a găsit măcar o (una bucată) idee bună în jurul căreia cei numiți în articolul dumnealui (și, poate, și alții) să se coaguleze? Vezi de poți! Comentariile le pot face doar cei înregistrați și, oricât am căutat, n-am dat pe site-ul respectiv de nici o posibilitate de-a te înregistra. Straniu! De aceea un articol scris în octombrie are peste 500 de accesări și nici un comentariu.
Ideea cu memoria brută nu este rea. Încă și mai simplu s-ar putea face filmând efectiv aducerile aminte, ca să nu existe dubii cu privire la autenticitatea mărturiilor/amintirilor. O să-i vorbesc de ideea asta băiatului meu, și-l poate-l încolțim odată pe bunicu și-i dezlegăm limba cu o palincă. Pe când eram copil, am făcut ceva similar cu bunicul meu, notând amintirile lui de soldat necombatant în război (a trăit bombardamentul american al sondelor din Ploiești). Bunicul e dus de mult, iar notițele mele cine știe pe unde-or fi. Memoria colectivă, alcătuită din puzzle-ul memoriilor individuale, se pierde, încet și sigur. Trecutul devine doar apanajul miturilor și legendelor imaginarului colectiv.
Îţi recomand şi ţie şi celorlalţi să citiţi Copacii noştri-s plini de scroafe © semnat de Cristi Oprea. Tot în acest context, într-un alt articol, Imnul şi casa regală, mi-am permis să fac referire la Academie spunînd aşa:
“Academia, o instituţie prea volatilă pentru această ţară, în ultimii 20 de ani şi-a rezervat dreptul doar de a sta pe margine ca simplu spectator lăsînd românia pe mîna prostiei, inculturii, mojiciei.”
Astăzi cred că am fost blînd cînd am scris acele rînduri, minţile luminate ale patriei noastre au fost cotropite la nivel de fiinţă şi suflet de tîrîturile comuniste şi au devenit una cu acestea. La un semn s-au aciuat politic pe unde au putut pentru că şi ei sînt deja nişte marionete comuniste care nu mai regăsesc natural să ne conducem după principii şi bun simţ. Ce idee nobilă mai poate coagula în jurul ei nişte tîrîturi humanoide?
Din moment ce ati “aflat” ca puteti comenta pe oglindanet doar daca sunteti inregistrat e imposibil sa nu fi “depistati” si posibilitatea de intregistrare. Va asigur ca intrgistrarea ca utilizator functioneaza atata timp cat furnizati o adresa de e-mail valida. Considerati ca eu “raspund” acum pe acest site “fara sa fiu intregistrata”?. Va inselati. Cat timp a fost OBLIGATORIE o adresa de e-mail (oare pentru a-mi raspunde???)ca eu sa pot scrie aceste randuri e tot o inregistrare dar “altfel”. Am si ceva noutati – acel articol are acum 860 de vizualizari si nici un comentariu. Eu zic sa mai incercati. Sa auzim de bine!
Dragă Cristina,
Îmi pare foarte bine că ai ajuns pe site-ul nostru. Dar îmi pare rău că eşti aşa ofensivă şi dornică de sînge. Probabil colegul meu chiar nu a găsit locul unde se poate înregistra şi nu e greu de înţeles acest lucru avînd în vedere că pe pagina articolului nu există boton de înregistrare. Şi dacă tot ai văzut că omul se află într-o eroare (nedorită de nimeni, te asigur) de ce nu ai încercat să-l lămureşti? Crezi că aerul acesta de mister va clarifica lucrurile? Cu puţină bunăvoinţă puteai să dai de la tine şi să faci lumină peste misterul înregistrărilor pentru că printre cei 860 de cititori cel puţin unul vine în urma articolului scris ceva mai sus. Deci aşa cum noi am avut bunăvoinţa să amintim articole din acel site şi tu puteai să fii ceva mai deschisă la suflet şi minte.
Nu cred că relaţiile acestea “pe picior de război” pot aduce ceva bun. Eu zic să schimbăm tonul şi să încercăm să ne cunoaştem şi altfel. De exemplu:
Bine ai venit pe site-ul http://www.pionezadintrefese.ro! Eu sînt administratorul acestui loc şi mi-ar plăcea să ştiu că măcar unul din articolele postate aici ţi-a mers la suflet. Şi pentru că sîntem la început de drum ne-ar fi foarte utilă o relaţie de parteneriat cu site-ul administrat de tine. Noi sîntem paşnici, cuminţi şi devreme acasă. Nu dăunăm sănătăţii ba chiar încercăm să oferim leacuri băbeşti pentru urticarie mentală. Ce zici? Se poate schimba tonul?
Te mai aşteptăm pe site-ul nostru!
Buna zi,
… deschisă la suflet şi la minte (în ceea ce mă priveşte).
S-ar zice că “ofticata” sunt eu…dar, ne fiind “razboinică” din fire, PACEA va domni în scrierile mele catre voi. Deci, înregistrarea pe site-ul oglindanet se face doar din pagina principală. Acum, că am lămurit paşnic şi cuminte un lucru, promit să mai trec pe aici (atunci când ajung devreme acasa)şi să citesc ce scrieţi. Bine v-am găsit şi sper, pe curand!
P.S. Putem discuta oricand şi despre parteneriat(e).
Tot inainte! Tot inainte a fost mai bine.