Șapte zile în zece titluri

Apelez la acestă rubrică doar pentru a semnala apariția unui eseu care poate însemna ceva pentru cei care pot vedea mai mult de o înșiruire de litere în acel text. Este o definiție a româniei scrisă cu sufletul celui care mai spera ceva cîndva de la elitele românești. Îmi e greu să cred că lucrurile se pot vedea mai strălucitoare dintr-o altă perspectivă dar cum speranța moare ultima e clar că ne vom amaneta și găurile de covrig doar, doar vom trăi și vremuri limpezi și normale. Pierdere de timp, ce a fost de vîndut s-a vîndut (fabrici, uzine, o țară, dar mai ales oameni, suflete, inteligență).

Pentru o imagine de ansamblu a româniei cărturarilor de azi,  vă recomand eseul „Baba arde și țara se piaptănă” semnat de Cristian Bădiliță (doctor în Istorie la Sorbona) apărut în Oglinda.net.

Am ceva și pentru bloggări. Chiar dacă ai auzit sau nu de Trilema,  Mircea Popescu (autorul blogului) a lansat o provocare ceva mai specială. Știți că nu sînt un fan al lepșelor așa că vă zic din start că nu e leapșă. E o provocare și-atît. În articolul  „Să facem din tun tractoare…” găsești toate datele problemei.

Acestea ziind fise vă las să vă bucurați de viață! Pentru că viața… e frumos!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 comentarii pentru “Șapte zile în zece titluri”