Şapte zile în zece titluri (5-11 iulie)
Am ceva articole mişto pentru voi dar aş vrea să începem cu începutul. Adică să dăm Cezarului şi, mai cu seamă, să nu-i luăm.
După cum mă ştii am un respect deosebit pentru tineri. Nu cred în povestea că ei îmi vor plăti mie pensia în primul rînd pentru că vîrsta de pensionare s-a dus departe de momentul în care aş vrea io să mă uşchesc. Mi-am propus să mor pe la 50 de ani, sănătos şi în putere. E o afacere pentru toată lumea. Dar, revenind la tineri, cred din tot sufletul meu că dacă nu-i sprijinim noi se alege praful de o adolescenţă care ar trebui să fie frumoasă şi fără griji. Şi-apoi de ce ne-ar da bună ziua dacă îi tratăm de sus? Şi, pînă la urmă, sîntem noi mai sus faţă de ei? Sau mai e nevoie de încă o generaţie de sacrificiu?
Ziceam într-o postare mai veche că tinerii zilelor noastre sînt cu două capete peste nivelul nostru de inteligenţă şi că nu ne vor ierta niciodată pentru ultimii 20 de ani în care n-am făcut nimic. Aşa că… vă recomnad să vizitaţi măcar două bloguri: Blogu a lu’Emilian şi Totul despre dragoste. Copilaşii sînt la început şi au nevoie de părerea voastră. Dar să nu-i trataţi ca pe nişte copilaşi, nu mai sînt de mult. În plus le-ar face bine nişte sfaturi şi vo două şuturi în fund pentru greşeli gramaticale, diacritice, aranjarea în pagină, teme abordate, stil etc. Găsiţi măcar 5 minute pentru a frunzări site-urile lor şi pentru a face un comentariu scurt dar adevărat. Mulţam!
Ş-apăi cum dracu să nu ţi să suie la capăt aerele de vedetă cînd ceteşti de-astea:
“… Pioneza dintre fese , un blog cu destul de multe <<fiţe>>, ce să mai la deal, la vale , este un blog bun printre blogurile de elită ale blogosferei româneşti…”
Uite de-aici. Am zis io că ajung vedetă dar nu mă credea niminea… Sîc!
Gmx are una tare de tot, mi-a plăcut mult. Se numeşte Petiţie online şi iniţial am avut tendinţa să fug de-acolo că nu mai cred în aşa ceva şi, mai mult decît atît, chiar sînt împotriva acestora. Dar ce să vezi? Minune! Miracol! Gisîs! Nu e numai o petiţie, sînt mai multe!
![]()
‘mnealui după o perioadă lungă de cercetări şi experimente a găsit pur întîmplător, într-un mail, leacul pentru… cancer. Adevărul că cele mai mari descoperiri ale lumii nu s-au făcut în laborator ci pe stradă, în aer liber sau în cutia poştală.
Moshe & Mordechai blog – Aici vă recomand două articole: unul se intituleşte ” New generation ” şi se încadrează în segmentul cultură sexuală pentru părinţi (cu dedicaţie, fărăr număr, de la copii), iar celălalt se numeşte ” Cuvîntul care începe cu N ” (nu, nu are legătură cu The “N” word al Dulcineei mele). Miştoace amîndouă perspectivele, şi de viitor!
Pe Num Lock’s Blog citim despre arta de a găsi scuze. Adevărul că sîntem artişti emeriţi… Pardon, mă scuzaţi! Nu e treaba mea.
De pe Pârţuri 2.0 am luat una mai veche dar mişto. E de la graniţa dintre Pakistan – India.
Raluca Hritcu a avut ocazia să vadă marea
finală în Olanda. Aş vrea totuşi să aduc o completare scurtă la articolul ei şi să spun că eu, ca suporter, mă bucur şi la reluare dar mai ales la următorul rînd de bere. Că aşa-i în tenis!Vampir sictirit Costache zice multe da’ uite două apăsate: una acilea şi una acilea.
Acestea ziind fise… toate cele bune la famelie şi copilaşi acasă! Tam Tam!


13 iulie 2010 






Cat de mult imi place tema pe care am decis s-o folosesc, trebuia sa faca ea ceva! Uite nu afiseaza track si ping back-urile. Are draci pe ea si nu stiu ce sa-i fac, iar amicul Filip de la Timisoara, tatal temelor pentru multi de prin blogosfera noastra, saracul, n-are net de mai bine de-o saptamana. La cat suflet are el, mare pacat!
Am sa intru si eu la copiii aia sa vad ce si cum.
Altfel, multumesc frumos de mentionare (tre’ sa caut o forma, sa fac si eu asa ceva, sa rasplatesc pe unii care chiar merita…).
Cat despre cancer, chiar daca o fi al lui, sa-l ia dracu’! Necazul e ca incerci, incerci, lupti, tu obosesti, si el nimic. Parerea mea? Stress-ul conteaza imens.
Hai, numai de bine!
Tema e foarte mişto şi sînt convins că există o rezolvare şi pentru track back. Eu nu mă pricep dar sigur e un butonel bine ascuns şi numai de meseriaşi ştiut.