Să-l salutăm pe ZEN!

Vine sfîrşitul de an şi odată cu el singurul moment în care, doar cu gîndul, sîntem mai buni. Sau cel puţin visăm să fim mai buni. Asta e ca faza cu făcutul crucii în faţa bisericii, teatru ieftin sau doar o amăgire de moment adicătelea încercăm să-l driblăm pe Dumnezeu de parcă acesta ar fi jucător la Steaua.  🙂 Dar să lăsăm asta.

Sfîrşitul de an, dupe cum ziceam, va aduce un val de pseudofericire în vieţile noastre. Unii dintre noi ne vom amăgi că ne iese răcitura mai bună, alţii că sîntem mai buni dacă dăm bună ziua la vecini, unii vor crede că sînt mai aproape de Dumnezeu dacă aprin o lumînare sau dacă spun Doamne ajută!, unii vor crede că pisica ţinută ostatică le-a făcut cu ochiul de

sub brad în semn de recunoştinţă iar alţii vor crede că dacă duc un blid de mîncare unui cîine maidanez l-au salvat de la suferinţă, castrare şi eutanasiere. Dar pe lîngă toţi aceştia am observat că se conturează o nou specie: atoateştiitorulşimîncătoruldecăcatmaxim ZEN!

S-a auzit pe la noi prin bătătură cum că faza asta cu ZEN ar cam fi pentru toată lumea şi că orice neavenit, orice zeamă de om sau orice scursură de bale cu iz de coji de seminţe poate accesa o treaptă superioară de… o treaptă superioară!

Din păcate mulţi din cei care promovează ideea treptelor superioare nu vin şi cu un manual de utilizare sau cu un examen de admitere. Să mă ierte hăl de sus şi să avem pardon, nu cred nici mort că aceste trepte sînt dedicate oricui! Adică papagalul meu de vecin care are impresia că toată scara de bloc e a lui nu cred că simte nevoia să acceseze toate adevărurile lumii, el e mulţumit că e patron pe scară; căcatul ăla de chioşcar care a visat toată viaţa lui să-mi vîndă ţigări şi bere pentru că aşa crede el că-mi e superior, doar pentru că e patron… ăla nu are nevoie de nirvana, e ulţumit cu o hîrtie de la Registrul Comerţului. Şi nici mîrlanii nu se simt bine pe o treaptă supreioară, şi nici cocalarii, labagii, manelarii, politicienii sau… politicienii!

Cu toate acestea răsar pe internet-teve-radio specimene de-astea pline de zîmbet (dar atît de goale şi libidinoase!) care ne explică nouă cam cum stă treaba cu fericirea şi cum ar trebui să facem ca să fie bine. Ne luminează cu inepţiile lor trăind cu impresia că chiar au ceva de spus. Din nefericire mulţi dintre aceştia ne sînt foarte apropiaţi şi ne este greu, din prea mult bun simţ, să le spunem că mănîncă căcat bat cîmpii şi că nu au nici o legătură cu fenomenul. Dar aceştia sînt cei care ne vor umple sărbătorile cu realizările lor de peste an, cu bradul lor chicios frumos împodobit, cu cît de împliniţi şi fericiţi sînt ei!

Eu unul mă cam urinez de sus tare de tot pe fericirea lor searbădă! Şi simt că trebuie să spun asta aşa cum ei simt că mă ajută cu micimea ideilor lor. Din fericire constat un fel de maturizare a auditoriului, începem încet-încet să nu mai înghiţim toţi guriştii de ocazie. Am testat pe pielea noastră şi am înţeles că cei care vorbesc despre fericire, open mind, next level etc. trebuie să posede mult har şi multă înţelepciune pentru a se putea face înţeleşi. Restul… la ghenă!

Nu puteam să-i uit aşa că din partea mea, în aceste clipe de linişte şi relaxare, doresc tuturor gargariştilor multă, multă meditaţie! Ca să fie linişte şi relaxare.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

11 comentarii pentru “Să-l salutăm pe ZEN!”