Rowmania mea
Nu puteam să închei seria articolelor dedicate Festivalului Rowmania fără cîteva fotografii de la faţa locului. Spre ruşinea mea am plecat la război fără muniţie aşa că odată ajuns acolo am constatat că nu am un cititor de carduri. Dar a fost atît de mişto acolo că acest fapt a devenit un amănunt nesemnificativ.
Să începem cu începutul.
La intrarea în hotel era Patzaichin. Ne-a primit cu un zîmbet de parcă ne cunoştea de-o viaţă întreagă şi era înnebunit să ne revadă. Parcă i-am făcut o surpriză, aşa ne-a primit! Omul ăsta a fost prezent peste tot, a pus bannere, a aranjat mese, a
concurat cu canotca, a dansat, a premiat, a dat interviuri, a pozat pentru toţi doritorii fără să refuze… Aşa am aflat ce înseamnă să fii campion adevărat şi cîtă responsabilitate ţi se atîrnă în gît odată cu medalia.
Cînd am anunţat că voi pleca spre Tulcea am primit două comentarii la acel text (‘mnealui şi VirtualKid) în care autorii aveau numai cuvinte frumoase despre Patzaichin. Atunci nu am fost atent la acest detaliu dar am avut ocazia să stau de vorbă cu acest om şi s-au confirmat cele spuse. Patzaichin este de o modestie regală iar zîmbetul acela blajin şi plin de viaţă te face să uiţi de greutăţi. Un om activ şi cu spirit de echipă, atent la detalii, moderat în gesturi şi dotat cu o înţelepciune veritabilă, cu un umor de-ţi merge la suflet şi cu o poftă de viaţă debordantă. Dacă aş mai vrea un prieten în viaţa mea ca Patzaichin aş vrea să fie!
Organizare
Ceea ce-am scris la un moment dat despre organizare probabil i se datorează pentru că este un om cu simţul măsurii. Nici echipa din spatele lui nu este de lepădat. O mînă de oameni tineri şi dedicaţi s-au mulat perfect pe cerinţele campionului, şi-au pus la bătaie experienţa iar festivalul a fost impecabil de la un cap la altul. Am înţeles că echipa a fost oarecum mică, au fost momente cînd se vedea acest lucru pe feţele lor, dar au fost peste tot ca şi campionul din fruntea lor. Am participat la mai multe evenimente în decursul timpului dar acesta a fost perfect organizat, nu i-am găsit cusur!

Oamenii
Despre Tulceni pot spune că sînt oglinda lui Patzaichin, oameni modeşti şi demni dar cel mai mult am apreciat la ei faptul că îşi iubesc sincer valorile. Au fost prezenţi şi s-au bucurat de fiecare spectacol, concurs sau eveniment găzduit de festival.
Muzica
Trupele muzicale care au participat s-au ridicat şi ele la nivelul aşteptărilor, ultima seară fiind încheiată de cei de la VH2. Dar, după cum am mai spus, am remarcat aici o trupă mai mult decît completă: Avenue Band. Pentru mine au fost o surpriză extraordinară şi mă bucură faptul că mai descopăr muzicieni calumea pe… praful ăsta. Adevărul este că artiştii pot exista şi pe criză, şi sub criză, ei oricum fiind o categorie de oameni neînţeleşi. Şi poate că nu e cazul să încercăm să-i înţelegem dar ştiu sigur că e timpul să-i aplaudăm. Avenue Band este o trupă valoroasă şi am fost fericit că i-am întîlnit!
Printre artişti s-a numărat şi Fanfara Valurile Dunării din Galaţi care au dat viaţă falezei din Tulcea. Au cîntat cam patru ore într-un soare torid dar prezenţa lor acolo a fost mai mult decît necesară avînd în vedere că muzica lor a fascinat pe toţi.
Canotca

Este invenţia lui Patzaichin, o combinaţie între canoe şi lotcă, ambarcaţiune ce a fost proiectată pentru agrement dar care, cred eu, poate fi folosită şi pentru transport, pescuit şi alte alea. Elegantă şi uşoară bărcuţa, dacă îşi găseşte investitori, va putea fi pusă la dispoziţie în zonele de agrement ale Deltei. De fapt rostul acestui festival este unul nobil, Patzaichin dorind astfel să promoveze turismul ecologic în primul rînd, mişcarea şi sportul.
Despre aur
Ar mai fi multe de spus, e clar că nu am vorbit despre toate cîte-au fost dar trebuie să mă opresc pentru că altfel denaturez rostul festivalului, îl diluez în cuvinte care nu vor putea niciodată să exprime cîtă muncă a fost acolo şi cît de mult îşi doreşte Ivan Patzaichin să dea aurul de la gît înapoi celor pe care-i iubeşte! Iar aurul lui nu este metal ci suflet, nu se extrage ci se construieşte.
Aştept Rowmania 2012!


6 septembrie 2011 



















Foarte frumoase fotografiile! Cum se fac acele fotografii panoramice? trebuie sa aiba aparatul o functie de genul?
Adica aparatul meu are functia wide dar nu face nici pe departe cat tre fotografii puse una langa alta.