Rowmania mea

Nu puteam să închei seria articolelor dedicate Festivalului Rowmania fără cîteva fotografii de la fața locului. Spre rușinea mea am plecat la război fără muniție așa că odată ajuns acolo am constatat că nu am un cititor de carduri. Dar a fost atît de mișto acolo că acest fapt a devenit un amănunt nesemnificativ.

Să începem cu începutul.

La intrarea în hotel era Patzaichin. Ne-a primit cu un zîmbet de parcă ne cunoștea de-o viață întreagă și era înnebunit să ne revadă. Parcă i-am făcut o surpriză, așa ne-a primit! Omul ăsta a fost prezent peste tot, a pus bannere, a aranjat mese, a concurat cu canotca, a dansat, a premiat, a dat interviuri, a pozat pentru toți doritorii fără să refuze… Așa am aflat ce înseamnă să fii campion adevărat și cîtă responsabilitate ți se atîrnă în gît odată cu medalia.

Cînd am anunțat că voi pleca spre Tulcea am primit două comentarii la acel text (‘mnealui și VirtualKid) în care autorii aveau numai cuvinte frumoase despre Patzaichin. Atunci nu am fost atent la acest detaliu dar am avut ocazia să stau de vorbă cu acest om și s-au confirmat cele spuse. Patzaichin este de o modestie regală iar zîmbetul acela blajin și plin de viață te face să uiți de greutăți. Un om activ și cu spirit de echipă, atent la detalii, moderat în gesturi și dotat cu o înțelepciune veritabilă, cu un umor de-ți merge la suflet și cu o poftă de viață debordantă. Dacă aș mai vrea un prieten în viața mea ca Patzaichin aș vrea să fie!

Organizare

Ceea ce-am scris la un moment dat despre organizare probabil i se datorează pentru că este un om cu simțul măsurii. Nici echipa din spatele lui nu este de lepădat. O mînă de oameni tineri și dedicați s-au mulat perfect pe cerințele campionului, și-au pus la bătaie experiența iar festivalul a fost impecabil de la un cap la altul. Am înțeles că echipa a fost oarecum mică, au fost momente cînd se vedea acest lucru pe fețele lor, dar au fost peste tot ca și campionul din fruntea lor. Am participat la mai multe evenimente în decursul timpului dar acesta a fost perfect organizat, nu i-am găsit cusur!

Oamenii

 

Despre Tulceni pot spune că sînt oglinda lui Patzaichin, oameni modești și demni dar cel mai mult am apreciat la ei faptul că își iubesc sincer valorile. Au fost prezenți și s-au bucurat de fiecare spectacol, concurs sau eveniment găzduit de festival.

Muzica

Trupele muzicale care au participat s-au ridicat și ele la nivelul așteptărilor, ultima seară fiind încheiată de cei de la VH2. Dar, după cum am mai spus, am remarcat aici o trupă mai mult decît completă: Avenue Band. Pentru mine au fost o surpriză extraordinară și mă bucură faptul că mai descopăr muzicieni calumea pe… praful ăsta. Adevărul este că artiștii pot exista și pe criză, și sub criză, ei oricum fiind o categorie de oameni neînțeleși. Și poate că nu e cazul să încercăm să-i înțelegem dar știu sigur că e timpul să-i aplaudăm. Avenue Band este o trupă valoroasă și am fost fericit că i-am întîlnit!

Printre artiști s-a numărat și Fanfara Valurile Dunării din Galați care au dat viață falezei din Tulcea. Au cîntat cam patru ore într-un soare torid dar prezența lor acolo a fost mai mult decît necesară avînd în vedere că muzica lor a fascinat pe toți.

Canotca

Este invenția lui Patzaichin, o combinație între canoe și lotcă, ambarcațiune ce a fost proiectată pentru agrement dar care, cred eu, poate fi folosită și pentru transport, pescuit și alte alea. Elegantă și ușoară bărcuța, dacă își găsește investitori, va putea fi pusă la dispoziție în zonele de agrement ale Deltei. De fapt rostul acestui festival este unul nobil, Patzaichin dorind astfel să promoveze turismul ecologic în primul rînd, mișcarea și sportul.

Despre aur

Ar mai fi multe de spus, e clar că nu am vorbit despre toate cîte-au fost dar trebuie să mă opresc pentru că altfel denaturez rostul festivalului, îl diluez în cuvinte care nu vor putea niciodată să exprime cîtă muncă a fost acolo și cît de mult își dorește Ivan Patzaichin să dea aurul de la gît înapoi celor pe care-i iubește! Iar aurul lui nu este metal ci suflet, nu se extrage ci se construiește.

Aștept Rowmania 2012!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “Rowmania mea”