Revolution! 7 December!

Gata? S-a terminat?

Pe dracu’! Abia a început. De pildă de ieri şi pînă astăzi 15 persoane au hotărît să se alăture aici, pe pagina evenimentului, celor nemulţumiţi de sistemul monetar greşit pus în aplicare. Deci povestea continuă! Se poate spune că se naşte un curent? E greu de afirmat aşa ceva dar nemulţumirea celor mulţi nu trebuie tratată cu sictir, e o nemulţumire şi trebuie privită cu seriozitate. Sînt convins că băncile au înţeles neşte lucruri de neşte treburi. Şi dacă nu le-au înţeles atunci nu mai e mult pînă departe.

Ăia de respirau greu în ceafa nemulţumiţilor!

Zilele acestea s-au spus foarte multe despre cei care au hotărît să participe la acest eveniment. Că sînt proşti, stupizi, cretini, idioţi, mîrlani, cocalari, că nu înţeleg anumite treburi, că prostia lor poate dărîma nu numai sistemul monetar ci poate aduce cu sine anarhie şi alte stări asemănătoare. La această oră sînt înregistraţi 362 „proşti” care au găsit de cuviinţă să participe nu neaparat lichidînd conturi (nu cred că 5% dintre ei au aşa ceva) dar au vrut să-şi arate dezacordul faţă de un sistem infect care, culmea, este susţinut chiar de propriul nostru guvern. Mulţi dintre cei care au arătat cu degetul spre aceşti „proşti” sînt cei care au economii în bănci şi au trăit ceva emoţii la gîndul că „prostimea” poate creea valuri.

Rezultate

Îmi spunea un prieten că internetul este cam discret încă şi nu se prea arată rezultate ale acestei iniţiative. Nu cred că rezultatele pot fi explicate în cuvinte şi grafice. Cine a vrut să înţeleagă a înţeles. Acesta NU a fost un semnal de alarmă, noi sîntem sătui de „semnale de alarmă”, politicienii trag ţepe „semnale de alarmă”. Aceasta a fost o idee. Iar ideile încolţesc cu greu dar odată semănate pe ogoarele patriei… ideile cresc şi cresc şi…

Fiecare interpretează cum vrea acest protest sau cum îl duce mintea. De pildă presa a simţit că e o pîine de mîncat şi a semnalat evenimentul pentru ceva vînzări în plus. Cîţiva blogări din elita blogosferei au ţinut, zic eu, să-şi creeze ceva trafic scriind împotriva „proştilor” folosind mentalitatea presei (deci nu se diferenţiază de presa tradiţională cu nimic) dar în paralel avînd reclamă pe site-urile lor la… bănci!!! Deci chiar dacă ar fi spus lucruri deştepte  în paginile lor credibilitatea lor este egală cu zero. Între cele două, presa tradiţională şi bloguri, există totuşi o diferenţă: primii au încercat să rămînă imparţiali iar ceilalţi, pentru că erau pe teritoriul propriu şi personal, şi-au vărsat ura peste cei implicaţi în protest. Pot spune că astăzi nu prea mai ştii cine e presă vîndută şi cine e blogul liber.

Răbdare!

Aş vrea să auziţi şi părerea mea. Aparent eu sînt contra sistemului în general pentru că am avut neşansa să mă nasc într-o ţară fără perspective, fără elite la vedere, fără onoare, e clar că mi-am creat propriul sistem imunitar şi orice vine din exterior şi mă tratează cu violenţă întîmpină rezistenţă din partea mea. Dar, cum spuneam mai sus, este vorba doar de o aparenţă. Nu cred, de pildă, că frîiele unei astfel de revolte au voie să ajungă pe mîna oricui. Vă reamintesc de anul 1989 cînd Tov. Iliescu a pus mîna pe revoluţia libertăţii noastre şi nici astăzi nu i-a dat drumul. Aşadar, avînd exemple în istoria destul de recentă, trebuie să înţelegem că nu oricine poate face o revoluţie. E nevoie de lideri care să ne reprezinte, lideri care să ne organizeze, lideri care să fie în faţă şi să gîndească strategii deştepte. Nu ne putem lăsa purtaţi de valul revoluţiei şi să credem că putem învinge. Cu toate astea rămîn la părerea că sămînţa a fost sădită şi mai rămîne doar să apară două, trei, zece persoane care ştiu să călăuzescă masele.
Şi încă mai cred că lucrurile nu vor rămîne aşa cum sînt astăzi. Răbdarea e o calitate a oamenilor înţelepţi iar cei 362 (şi cîţi se vor mai înscrie) trebuie să se folosească de această calitate.

Cumpătare şi răbdare!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. BCR şi integrarea în absolut | Pioneza dintre fese - 22 martie 2011

    […] este cam… praf! Şi mama ei de criză e vinovată şi clenţii ăştia care tot vor să se revoluţioneze pentru te miri ce comisioane în plus (sau peste plus), adică motive de prăfuială îs destule. […]