Revoluția handicapaților

Am stat de vorbă zilele trecute cu un amic care lucrează niște chestii și niște treburi prin Primărie. Era stupefiat de faptul că boborul nu mai știe să se adreseze oficial Primăriei, acum s-a emancipat și face reclamațiile prin intermediul Facebook, Twitter, Blog, în general pe internet. Nu am lungit pelteaua că nu am avut cu cine să dialoghez dar am reușit să-mi conturez o imagine. În realitate, atunci cînd te doare inima nu te duci să te controlezi de varice sau hemoroizi pentru că inima este un organ al tău și nu-ți trebuiesc prea multe semnale ca să înțelegi unde e buba și să iei taurul de coarne. Ei, Primăria nu trece la acțiune dacă nu i te adresezi pe cale oficială (ce-o fi aia?), cu număr de înregistrare. De pildă poți striga în gura mare pe cîte rețele de socializare vrei tu că în cartier la tine s-au furat toate capacele de canalizare, Primăria nu se deranjează. Așa am înțeles că, de fapt, Primăria nu este o instituție a noastră sau care face parte dintr-un sistem indispensabil nouă. Ea este o unealtă învechită care inventează și colectează taxe. Din ce în ce mai mari.

Următorul lucru care-l acuza micul funcționar era faptul că boborul, odată cu descoperirea internetului, a devenit… guraliv, cu clonțu’ mare! Și am încercat să descopăr cam cînd a ridicat capul ultima dată acest popor, așa mai semnificativ. Nu am reușit să-mi amintesc decît de mineriada care a trezit la vremea respectivă niscaiva emoții guvernanților dar numai atît pentru că mai apoi, din masa aceea de bravi luptători totul s-a redus la un singur personaj și acela de can-can, Miron Cozma. Iar de-aici povestea a devenit una de dragoste, cu botox și sîni de cauciuc. Doar atît.  Acum, că tot sîntem numai noi aici și nu ne aude nimeni, unde e boborul acela guraliv și clonțos?

revolutia handicapatilor

Și am încercat să caut poporul, să descopăr forța și hotărîrea lui, cine sînt vitejii acestui neam.

Ei, bunii mei, am descoperit un neam de șmecheri! Un neam care s-a fofilat șmecherește prin istorie timp de 23 de ani. Un neam care a mimat protestele scoțînd în față cele mai ineficiente arme pentru că… nu a vrut să se deranjeze.

Păi cum să vă lăsați voi la mîna pensionarilor? Aceștia au arătat că vor, că au strategie și că se pot aduna la un singur semnal dar… nu au forța necesară. După două zile de protest aceștia erau acasă la pilulele lor sau parcați în stațiuni balneoclimaterice.

Păi cum să scoateți voi profesorii în stradă? Nu aceștia sînt cei responsabili cu îngrijirea copiilor voștri cît timp voi căpiați alergînd după bani? Dacă-i scoateți pe aceștia în stradă copiii voștri rămîn ai nimănui! Și nu cred că vă va fi bine. În plus profesorii sînt o mînă de oameni, cuminți, care nu știu a huidui, a scuipa și a-njura. Nu ar speria nici o cioară rebegită din Piața Universității.

Despre cadrele medicale idem și la fel. Păi care este imaginea voastră despre asistenta medicală? Ați tipărit tone de calendare cu asistente cu fustiță scurtă și stetoscopul agățat de țîțe gonflate. Ce credeți că vor reuși o mînă de asistente în Piața Universității decît o mare erecție a organului numit jandarm?!

Acesta este arsenalul de luptă al neamului? Unde sînt băieții ăia musculoși, cu ceafa lată, care mănîncă shaorma cu de toate și sînt bravi și curajoși? Nu ei ar fi cel mai indicat să-și expună mușchii în linia-ntîi?

Unde sînt tinerii care au atîtea dorințe și vise de împlinit, care s-ar arunca și-n foc pentru acestea? Unde sînt studenții ăia deștepți și inventivi și mulți? Curajoșii aceia frumoși, cu plete și eșarfe, cu puterea de a striga nopți la rînd pentru libertatea lor? Și unde sînt părinții acestora care să-i susțină pentru că e vorba de viitorul copiilor lor?

Nu am uitat că la Revoluție s-a strigat „Armata e cu noi!”. Deci… unde sînt militarii noștri viteji, cu principii și educație, cu steag și armă? Împotriva cui vor militarii să îndrepte armele astăzi cînd sînt trimiși să adune peșcheșul unui guvern ilegitim?

Avem un popor de șmecheri cu „ciocu’ mic” și o administrație care nu pare fi a noastră. Cum facem, bunii mei, să fie bine?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Revoluția handicapaților”