Relaţiile dintre om şi plantă

O societate în care primează extremele adică sărăcia ori îndestularea materială este o scietate care nu-şi poate stăvili viciile de orice natură. Probabil acesta este unul din motivele pentru care statele ceva mai civilizate au investit în clasa de mijloc, acea clasă care forţează extremele spre un echilibru. Numai o clasă de mijloc sănătoasă şi puternică poate stăvili pornirile primitive. Săracii îşi îndreaptă paşii spre viciu din dorinţa de a se elibera, de a uita de sărăcie, mizerie. Ceilalţi, cei înstăriţi, tot din dorinţa de libertate o fac numai că aici capătă nuanţe de distracţie, amuzament, trendy, mişto, cool. Rahat cu perje = căcat cu prune!

Am fumat timp de 15 ani. În medie cam 2 pachete pe zi. Şi mi-a plăcut. Am fumat pînă în ziua în care nu am mai vrut să fumez. A fost o distracţie, o plăcere şi mai apoi un viciu.  Cînd le-am lăsat am realizat cît de dependent eram de ţigară. Timp de trei luni mi-a venit să omor pe cineva (la propriu), inima mi-a bătut ca o tîmpită iar venele se bulbucau în cap ca mămăliga-n oală. Astăzi tutungeriile de altă dată au un alt nume: magazine de vise! Şi ca să meargă treaba bine, vînd nişte plante „semi-interzise”. Li se zice „semi” pentru că se trag din seminţe (părerea mea) şi „interzise” pentru că NU sînt plătitoare de accize… Aceste plante au împărţit lumea în două categorii mari şi-o categorie mică. Prima categorie sînt cei dependenţi de ţigară – aceştia cer libertatea de a alege. Categoria a II-a sînt cei care  nu ştiu despre ce e vorba dar pentru că tot erau deranjaţi de fumători au zis că e timpul să protesteze. Iar categoria a III-a este mică şi se numeşte „Boc”. Domnul Boc, căci despre el stricăm două vorbe, nu ar fi în stare să oprească o muscă beată fără aripi darămite traficul cu ţigări neaccizate dar, mic şi zglobiu cum îl ştiţi, a reuşit să ne îndrepte atenţia spre acest… flagel care atacă patria. De fapt cred că are dreptate, şi-aşa mergea prost românia… acum nici măcar să nu mai conştientizăm acest lucru?!?

Serios vorbind, orice lucru interzis devine mai ademenitor. Iar dacă autorităţile interzic doar un anumit tip de ţigară atunci nu fac altceva decît să agite spiritele şi-atît. Dacă aceştia ar avea ceva boaşe în pantaloni ar interzice consumul de ţigară şi alcool pentru că ambele sînt nocive. Dar, paradoxal, tocmai legile europene le vor da peste mînă şi pot să fac un pariu cu voi că nici un fel de ţigară nu va fi interzisă. Să înţelegem de-aici că europenii sînt mai îngăduitori sau că preferă să lase liberul arbitru să-şi facă treaba?

Cum spuneam, statele foarte sărace nu ştiu şi nu pot să-şi menajeze cetăţenii. Faptul că în oraşul meu sînt mai multe magazine de vise decît vise este un semn că plăcerile devenite practici cotidiene ne vor suprima. Ţigările şi alcoolul se vînd cu lejeritate tinerilor, zahărul şi pîinea au victimele lor, margarina şi E-urile sînt la fel de periculoase. Dacă aş cere interzicerea lor aş fi un nebun. Dar intrarea lor într-o normalitate legislativă ne-ar oferi şansa să fim mai bine documentaţi, protejaţi şi să facem ca propriile alegeri să fie corecte pentru noi.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Relaţiile dintre om şi plantă”