Radiografia unei tragedii

Ţin minte filmele ruseşti în care cineva trebuia să intre în camera reactorului şi să închidă manual o valvă blocată ca să salveze nava şi restul echipajului. Misiunea era sinucigaşă, iar ei ştiau asta, dar tot se găsea întotdeauna cineva care se sacrifica. Acel om avea familie şi copii, dar asta nu-l împiedica să se ofere voluntar şi să devină erou.

Urlă presa de tragedia de la mina Uricani. Câţiva oameni au murit în mină şi acum se caută responsabilii şi se cer luate măsuri. În fundal femei devenite văduve peste noapte urlă de durere, iar reporterii se plâng de secretomania şi dorinţa de muşamalizare care pluteşte peste tot în jur.

Toţi se agită, dar nimeni nu spune adevărul gol-goluţ. Minerul, ca şi poliţistul şi ca soldatul îşi asumă un risc inerent meseriei. Intră în şut ştiind că s-ar putea să nu mai vadă lumina zilei. Îşi sărută copiii pe creştet ştiind că s-ar putea să fie ultima oară când îi vede. Dar, totuşi, se duce la lucru, la fel ca eroul sovietic.

Peste tot în lume apar tragedii prin mine. Indiferent de protecţia muncii, de cine-i director sau de cine e la guvernare, gazele din mină mai explodează, galerii se prăbuşesc şi vieţi sunt pierdute. Pământul este viu, plin de pericole şi-n continuă mişcare. Niciodată nu poţi şti peste ce dai. Dar cei de-afară, familie sau nu, au nevoie de pâine pe masă şi cărbuni în termocentrală.

Sunt absolut convins că ceilalţi mineri nu aşteaptă decât ca presa să plece, iar ei să reintre în şut. Teama lor cea mai mare nu este că s-ar putea prăbuşi o galerie, ci că s-ar putea închide mina. Nimeni nu-i împiedică să-şi ia bocceluţa la spinare şi să facă altă meserie! Dar, asta e viaţa lor!

Şi ei şi toţi ceilalţi ştiu asta, dar nimeni n-o spune! Minerilor li se cere tacit acordul asupra riscului, iar celor din oraşe nu le pasă cu ce preţ a fost scos cărbunele care le încălzeşte locuinţele şi cu care se produce curent electric. Asta e adevărata muşamalizare! Una sistemică, din care facem toţi parte. Secretomania este cea a celor care nu vor să ştie adevărul crud, preferând iluzia, iar atunci când se întâmplă vreo tragedie vorbesc de protecţia muncii. Până şi reporterul nu face altceva decât să mănânce o pâine şi ştie că a doua zi va relata despre altă tragedie şi nu se va mai gândi la mineri. Lumea e plină de tragedii: cutremure, inundaţii, explozii, alunecări de teren, revoluţii şi războaie, crime şi jafuri, accidente de muncă şi bombe teroriste. Asta-i viaţa!

Rezolvarea problemei ar însemna investiţii în tehnologie: alte forme de energie, roboţi pentru munci periculoase, sisteme de siguranţă, etc. Dar, toate astea costă! Costă mai mult decât o viaţă de miner!

Aşa că semnaţi-vă fişa de protecţia muncii şi rugaţi-vă ca valva reactorului să nu se blocheze!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!