Puterea cuvântului

I’m just a singer with a song! cânta Freddy Mercury. How can I hope the right the wrong?

Care-i adevărata putere a cuvântului? Fie el rostit, cântat sau scris, cuvântul nu-i altceva decât un drumeţ care bate la poarta sufletului. A bate nu-i totuna cu a intra şi nu întotdeauna drumeţii sunt bine-veniţi şi întâmpinaţi cu ospitalitate!

Dacă sufletele-s închise, drumeţul hălăduie-n pustiu, oricâte daruri ar fi dispus s-aducă gazdei care s-ar dovedi vrednică, primindu-l.

Prin lume bântuie sirene numite Succes şi Faimă. Prima are un zornăit ca de cobră, dar în loc de clopoţei, în coadă-i clincăie arginţi, iar cealaltă mângâie vanitatea şi deschide uşi.

Cum până şi mânuitorii de cuvinte sunt oameni care au nevoie să pună ceva pe masă şi să pună capul pe pernă sub un acoperiş, mulţi se lasă ademeniţi de vocile sirenelor, şoptind pe la porţi ceea ce gazda doreşte să audă. Ceea ce nu e întotdeauna adevărul!

Iar sufletul omenesc e însetat de laudă, de dramele altora, de tragediile altora, de veşti bune, de poveşti care se termină mereu bine.

De ce n-ar mânca şi cuvântătorul o pâine mai albă din setea asta a semenilor? Doar sunt poveşti! Ce mare păcat faci dacă îndoi povestea după cum simţi că şi-o doreşte s-o audă celălalt? Măcar în poveşti să fie lumea aşa cum şi-ar dori-o!

La ce altceva folosesc poveştile, dacă nu să fie iazul cu apă vie în care inima se scaldă, purificându-se şi înviorându-se?

O poveste tristă, banală şi care sfârşeşte prost, o fi poate mai adevărată, dar o face asta mai folositoare? Dacă strecori sub nasul gazdelor o oglindă în care-şi vede toate defectele şi crăpăturile principiilor, îşi va deschide aceasta sufletul sau se va închide şi mai tare, blestemând slăbiciunea de-a fi acceptat să te-asculte?

Dar, dacă îndoi cuvântul după vrerea ascultătorului, tocindu-i tăişul, nu-i răpeşti puterea? Puterea, dacă nu de-a vindeca lumea, măcar de-a încerca?

Cedând vocilor de sirenă, te îndepărtezi de menirea şi potenţialul cuvântului?

Dacă nu, atunci toate ştirile de la ora cinci şi talk-showurile au toate raţiunile să existe! Orice exploatare a nenorocirii umane ca să-ţi creşti ratingul e justificată. În fond, toate sunt poveşti, aduse din condei ca să pătrundă cât mai adânc în sufletul însetat de ele!

Atâta doar, că-ntr-o lume de menestreli ai sirenelor, un drumeţ onest nu-şi mai găseşte adăpost. E păcat? Nu-i păcat?

Calea de mijloc ar fi ca povestea să fie atât de meşteşugită, încât să se strecoare spre inima oamenilor, fermecându-le sufletul, dându-i diagnosticul crud doar ca preambul la oferirea unui leac şi-a unui posibil final fericit.

O fi asta adevărata putere a cuvântului? Puterea de-a învălui amarul miez terapeutic într-o suprafaţă cu gust delicios şi aspect plăcut, de poveste…

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Puterea cuvântului”