Puterea cuvântului
21 iulie 2010 
3 Comentarii
I’m just a singer with a song! cânta Freddy Mercury. How can I hope the right the wrong?
Care-i adevărata putere a cuvântului? Fie el rostit, cântat sau scris, cuvântul nu-i altceva decât un drumeţ care bate la poarta sufletului. A bate nu-i totuna cu a intra şi nu întotdeauna drumeţii sunt bine-veniţi şi întâmpinaţi cu ospitalitate!
Dacă sufletele-s închise, drumeţul hălăduie-n pustiu, oricâte daruri ar fi dispus s-aducă gazdei care s-ar dovedi vrednică, primindu-l.
Prin lume bântuie sirene numite Succes şi Faimă. Prima are un zornăit ca de cobră, dar în loc de clopoţei, în coadă-i clincăie arginţi, iar cealaltă mângâie vanitatea şi deschide uşi.
Cum până şi mânuitorii de cuvinte sunt oameni care au nevoie să pună ceva pe masă şi să pună capul pe pernă sub un acoperiş, mulţi se lasă ademeniţi de vocile sirenelor, şoptind pe la porţi ceea ce gazda doreşte să audă. Ceea ce nu e întotdeauna adevărul!
Iar sufletul omenesc e însetat de laudă, de dramele altora, de tragediile altora, de veşti bune, de poveşti care se termină mereu bine.
De ce n-ar mânca şi cuvântătorul o pâine mai albă din setea asta a semenilor? Doar sunt poveşti! Ce mare păcat faci dacă îndoi povestea după cum simţi că şi-o doreşte s-o audă celălalt? Măcar în poveşti să fie lumea aşa cum şi-ar dori-o!
La ce altceva folosesc poveştile, dacă nu să fie iazul cu apă vie în care inima se scaldă, purificându-se şi înviorându-se?
O poveste tristă, banală şi care sfârşeşte prost, o fi poate mai adevărată, dar o face asta mai folositoare? Dacă strecori sub nasul gazdelor o oglindă în care-şi vede toate defectele şi crăpăturile principiilor, îşi va deschide aceasta sufletul sau se va închide şi mai tare, blestemând slăbiciunea de-a fi acceptat să te-asculte?
Dar, dacă îndoi cuvântul după vrerea ascultătorului, tocindu-i tăişul, nu-i răpeşti puterea? Puterea, dacă nu de-a vindeca lumea, măcar de-a încerca?
Cedând vocilor de sirenă, te îndepărtezi de menirea şi potenţialul cuvântului?
Dacă nu, atunci toate ştirile de la ora cinci şi talk-showurile au toate raţiunile să existe! Orice exploatare a nenorocirii umane ca să-ţi creşti ratingul e justificată. În fond, toate sunt poveşti, aduse din condei ca să pătrundă cât mai adânc în sufletul însetat de ele!
Atâta doar, că-ntr-o lume de menestreli ai sirenelor, un drumeţ onest nu-şi mai găseşte adăpost. E păcat? Nu-i păcat?
Calea de mijloc ar fi ca povestea să fie atât de meşteşugită, încât să se strecoare spre inima oamenilor, fermecându-le sufletul, dându-i diagnosticul crud doar ca preambul la oferirea unui leac şi-a unui posibil final fericit.
O fi asta adevărata putere a cuvântului? Puterea de-a învălui amarul miez terapeutic într-o suprafaţă cu gust delicios şi aspect plăcut, de poveste…
Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Traim in 2010. O fi bine,o fi rau,nu stiu. Dar parca povestile cu final fericit prea ne distorsioneaza.Or fi utile dar nu le cred! Imi dau senzatia de prostire. Terapia cosmetizarii realitatii nu-mi imbraca in ciocolata sufletul.Ma face sa-mi fur singur caciula si apoi sa astept plin de speranta, momentul fericit cand voi face anuntul descoperirii faptasului.Orice produs al gandirii omului are rost sa existe ! Indiferent cat de nociv ar fi,el nu poate intrece capcana fructului oprit.Toata lumea are dreptul sa-si foloseasca prelungirea
spiritului,care se mai numeste si CUVANT.Daca ma interzici,cu banalitatile mele, de ce esti tu atunci mai bun cu sperantele tale? Cine traseaza limita dintre rau si mai putin rau,suntem in 2010 deci despre bine,numai de bine…; e in regula sa-ti vand oglinda pe care sa ti-o pui sub nas si in care sa vezi doar ceea ce-ti doresti ? Si cand scoti nasul din oglinda pe cine injuri prima data?Sunt de acord ca educatia trebuie sa inceapa de peste tot,in acelasi timp.Ca poti vindeca,nu lumea,ca nu ti-a crescut intre timp niciun cerculet deasupra capului,dar poti elibera frustrarea din capul pieptului unor oameni si asta tot ar fi mare lucru.Dar,pentru numele lui Dumnezeu,mai trebuie sa muncesti si tu ca educatia sa fie adecvata! Operatiunea se numeste filtrare a informatiei si se desfasoara sau ar trebui, zilnic,in fiecare clipa a vietii tale.Tu alegi ce sa-ti intre sau sa-ti iasa din casa sufletului.Mie imi plac din ce in ce mai mult acesti suavi plini de speranta,mangaietori de ocazie pentru orice problema,condescendenti si candizi propovaduitori ai binelui cu orice pret.Optimismul lor ma inunda si uneori tare mi-e frica sa nu ma inec!
O lume mai buna,mai plina de frumos dar,sigur ce mai conteaza,si plina de minciuna!De aceea TU,dragul meu coleg de planeta,esti singurul care decizi.Ca trebuie sa ai vise dar ca nu trebuie sa traiesti numai in vis!
Scopul oricărui cuvânt este să fie auzit, iar lumea de azi s-a învăţat să filtreze realitatea, luând din ea doar ce-i convine. Dacă eşti prea agresiv în mesaj, nu treci de filtru şi cuvântul tău se pierde, nefiind ascultat. Dacă eşti prea mieros, cuvântul tău doar mângâie vanităţi şi-şi iroseşte menirea. Zic c-ar exista o cale de mijloc, prin care mesaje mai inconfortabile pot fi ambalate frumos şi strecurate la ţintă, ca şi doctoria unui copilaş. Uite avionul! Zboară sus! Ia, guriţa mare, să aterizeze avionaşul! Gata! Vezi că n-a fost chiar aşa de rău!
Foarte interesant! Chiar crezi ca “lumea de azi” cum o numesti,s-a invatat sa filtreze realitatea? In acest caz eu imi cer scuze,dar pornim de la premise diametral opuse in argumentatie.Copilasul din mine,ala puerilu si infantilu,nu mai vrea sa faca gurita mare.Avionasul este rugat sa aterizeze in alta gurita…