Pricepuţi şi pricepuţe ©

Anii pierduţi sunt bani pierduţi. România pierde în fiecare zi ani de zile.

O mâzgă fetidă şi purulentă de nonvalori rânjite, ne duce din descăzut către scăzător. Elitele s-au transformat în ştergătoare de orificii. Ochii mei, sunt ca un făraş informaţional care pleacă-ncărcat cu semidocţi şi semidoacte. Totul se desfiinţează, totul se taie, se scurtează, se ciopârţeşte, se închide.

Am un an de zile de când mi s-a spus să plec. Unde ştiu, unde nu ştiu dar să plec! De ce n-am învăţat că viaţa e roz şi că mizeria e gri? De ce  le-amestec? De ce am mereu un lacăt pe faţă, un genunchi în stomac, un cot în gură? De ce nu-mi convine să fiu mârlan?

Cu ce mă cred eu mai bun decât domnii şi doamnele care mă înmoaie în flegma lor instituţională? Sunt un bulangiu, un pervers, un lache, o căzătură? Am vrut eu s-ajung un jegos? Să ţin mâna-ntinsă şi cocoaşa dublă la un pachet cu biscuiţi expirat din 2000? Să iau coada la foame şi la alimente aruncate din basculantă, tocmai de la-nceputul comunismului??

Există o foşgăială de pricepuţi care-mi spun c-aşa e bine. Pricepuţul este un om cu aspect de rect. El are scaun regulat pe capul meu de locuitor. Mă vânează din scârbă, pe unde mă prinde, ca pe-un gândac de bucătărie. Pricepuţul nu mai e demult tovarăş. Cam de când şi-a cusut priceput, umeri de domn…

A umezit cu buze catifelate, dosul leguminos de partid dintotdeauna. Şi întotdeauna de dinainte şi-n asta de-acuma! E membru de onoare în toate consiliile de conducere ale crescătoriilor de porci. Face felaţii, ondulaţii, incantaţii. O ia şi el, gata suptă, de la râtanul cu demnităţi şi mi-o agaţă dinainte. Mă pune să scot limba şi s-o salivez! Să-mi placă duhoarea cu care el îmi umflă chipurile, colacul de salvare.

Pricepuţul îşi aduce lângă el şi câte-o pricepuţă. Îmi fură şcoala copilului, educaţia, modelul în viaţă, intelectualitatea. Îmi fură eternitatea, ca s-o întoarcă pe grătar între două fleici şi-o manea. Mă desface de pe oase şi mă fierbe. S-ajung ca el, gelatinos, nevertebrat şi impertinent!

Nu mai pot să iubesc că-mi iau ei pricepuţii iubirea şi-o fac piţipoancă! Nu mai pot să râd în afara turmei! Dacă stau cuminte pe curu’ meu, pe foaia mea de A4, umăr la umăr cu celelalte cururi şi fac în fiecare zi  câte-un ou, e bine. Dacă mă duc să muncesc pe degeaba, e şi mai bine.

De ce dracului nu mă-nvăţ odată să nu mai cer, să nu mai pretind, să  nu-mi mai doresc? Dacă-nghit fără să respir, pricepuţul îşi trage mulţumit fermoarul de la prohab. Oricum am să fiu dus, mai devreme sau mai târziu, la abatorul de fraieri şi belit ca o ….

Pricepuţii îndeamnă, pricepuţii conving, ei ne analizează hipotalamusul prin penetrare. Pricepuţii citesc în noi cât suntem de slabi, de stricaţi, de laşi, de inofensivi. Ne manipulează uşor, cu două degete şi cu-n dispreţ care merge până la ejaculare.

Pricepuţul e moşcrăciunul, e paştele, e mama şi tata nostru! E ctitor de biserici şi responsabil cu ultimul dumnezeu la modă! Ştie să-mi spargă dinţii doar cu privirea! Se uită la mine ca la un mort şi-mi şterpeleşte mediatic, când s-a stins lumânarea, şi bomboana de pe colivă!

Pricepuţul şi pricepuţa mi-au devenit intimi! Mă ajută să-mi iau neamul în… şi să intru fericit în familia lor democrată. Nu mai am coroană, am chelie! Nu-mi mai permit să am prieteni. Nu mai am onomastici, aniversări, plăceri şi satisfacţii! Am pricepuţi şi pricepuţe!

E simplu de tot! România pierde în fiecare zi ani de zile. Dar numai din cauza mea! Că sunt nepriceput …

{cristi}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “Pricepuţi şi pricepuţe ©”