Prăvălie

Sunt zile când simţi că scrii în pustiu. Te simţi ca un vânzător care stă în uşa prăvăliei pustii, privind la strada goală şi întrebându-se unde sunt muşteriii. Zăreşte un trecător care apare de după colţ şi-ncepe să spere, dar trecătorul păşeşte grăbit şi trece îngândurat pe lângă prăvălie, fără ca măcar să-l vadă pe vânzător. Acesta priveşte fix spre el, doar-doar i-o întâlni privirea. L-ar saluta măcar, aşa, ca de la cetăţean oarecare la cetăţean oarecare, fără să spere că trecătorul se va opri să-i calce pragul. Măcar să-l bage în seamă. Sunt zile când ajungi să te-ntrebi dacă exişti cu-adevărat şi-un „bună-ziua”, acolo, te mai poate scoate din dilemă.

Mai citeşte lumea?

Scriind, e un fel de-a da bineţe lumii. Deschizi, precum vânzătorul acela, prăvălia sufletului tău, ca pe-o vitrină, aşteptând ca vreun trecător să încetinească pasul şi să-şi arunce o privire. Nu costă nimic!

Ba costă, că timpul e bani, după cum spunea cineva, şi-n timpul pe care i-l răpeşti cititorului, acesta ar face, poate, o afacere.

Şi, la urma-urmei, de ce-ar adăsta vreun cititor cu ochii, dacă nu şi cu mintea, peste textele tale? Ce-ai aşa de interesant de spus? Vinzi vreun pont? Eşti măcar amuzant? Trezeşti, acolo, vreo emoţie estetică sau intelectuală? Are onoratul cititor, ajuns întâmplător să privească o clipă în vitrină, vreun motiv destul de serios ca, data viitoare, să-şi mai abată paşii de pe unde are treabă ca să mai treacă încă odată pe-aici?

Eşti destul de bun?

Mă uitam odată la un documentar despre savana africană, unde un iaz întins începea să sece, odată sezonul ploios trecut. Filmarea era extrem de sugestivă, surprinzând accelerat procesul de evaporare şi restrângere a respectivului iaz, până când peştii din el începeau să nu mai aibă apă şi-şi dădeau duhul pe uscat.

S-or fi întrebând şi peştii aceia dacă, cumva, nu-s destul de buni peşti ca să răzbată până la ultimele picături de apă?

Altădată, pe strada din faţa prăvăliei era ciopor de lume, râzând, vorbind şi căutând prin vitrine după chilipiruri sau după chestiuţe amuzante, comentând vesel.

Acum şi trecătorul acela grăbit a dispărut, iar strada e pustie.

O fi meci?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Prăvălie”