Praf alb

Energizante, steroizi, calmante, alcool, tutun, droguri. De ce, în înșiruirea de mai sus, doar ultimele-s ilegale? Care-i limita dintre una sau alta? Tutunul nu-i etnobotanic? Nu produce fumatul dependență? Alcoolul nu te transformă-n neom, dacă-ntreci măsura?

Ce-i amuzant este că încrâncenarea autorităților în lupta contra drogurilor are laturi amuzante de-a lungul istoriei. Un exemplu este declararea ilegală a fumatului de opiu în ceainăriile chinezești din SUA, fără a scoate în afara legii Laudanum-ul, care nu-i altceva decât o tinctură de opiu și alcool. Notabilitățile vremii (1875) au considerat pervertire obiceiul tineretului de-a fuma opiu, dar nu s-a atins de obiceiul cuconetului din lumea bună de-a da pe gât Laudanum pentru orice „slăbiciune”.

Alt exemplu a fost LCD-ul, considerat inițial nu numai legal, ci și un medicament cu mare potențial. Prin anii 60 se desfășurau experimente științifice cu nou-descoperitul LSD de-a lungul și de-a latul Americii. La ele participau artiști, scriitori, matematicieni, arhitecți și lumea constata cu surpriză potențarea energiilor și-a activităților creative ale subiecților. Până și armata a experimentat efectul LSD-ului pe soldați, în ideea de-a crea arma supremă. Toate bune și frumoase până după războiul din Vietnam când, exasperate de amploarea mișcării Flower-power, în 1972 stupefiantele au fost scoase-n afara legii, iar pedepsele au devenit draconice (minim 15 ani de închisoare). Tot atunci s-a lansat oficial războiul împotriva drogurilor.

Aproape că-ți vine să crezi că fără droguri n-ar fi avut loc nici un Woodstock și nici un Flower-power!

Prin declararea ilegală a drogurilor, autoritățile n-au făcut decât să ascundă problema sub preș, pentru că cererea de stupefiante este atât de mare, încât toată lumea se ocupă de afacerea asta, iar praful alb e Big business. Până și armata SUA e bănuită de trafic, iar faptul că după „eliberarea” Afganistanului de sub talibani, această țară a ajuns cel mai mare producător de opiu nu prea risipește aceste bănuieli.

Iarăși surprinzător, cu tot războiul împotriva drogurilor, posesia unei cantități limitate nu e considerată ilegală în foarte multe locuri din lume. Doar fabricarea, transportul și comercializarea sunt de regulă scoase-n afara legii!

Aproape că nu există film american la care să nu vezi prizări de droguri la orice party. Cu toate că există laturi întunecate legate de dependență și abuz, mirajul prafului alb e  mereu mai puternic și nici un traficant nu-și face vreodată probleme că n-are cui să-și vândă marfa.

Personal, n-am fost niciodată destul de curios să-ncerc, deși am străbătut destul de des străzile Amsterdamului. Însă mă intrigă acest subiect despre care toată lumea discută cu jumătate de gură. Ba auzi despre intenția de legalizare a drogurilor ușoare, ba guvernul se repede asupra magazinelor de etno-botanice de parcă s-ar răzbuna pe ele pentru toate. Prea miroase a politizare facilă toată afacerea!

În umbra interdicțiilor legale cresc tot soiul de legende și fructul oprit al stupefiantelor face seducător cu ochiul. Faptul că abuzul e dăunător sănătății e ceva cunoscut, la fel ca orice alt abuz, fie el de mâncare, alcool sau de gelozie. Acesta nu-i cel mai fericit argument cu care-ți poți convinge plodul să stea departe de droguri, fără să pari încuiat și dogmatic. Uite că și-n Olanda, cu toate cafenelele, cresc copiii mari și ajung să joace finale de campionat mondial de fotbal! Sau poate tocmai de aia! O fi știut Mutu ce face!

UPDATE! George Soros a vărsat un milion de dolari campaniei în favoarea legalizării consumului marijuanei în California, asupra căruia alegătorii urmează să se pronunţe în 2 noiembrie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Praf alb”