Poveşti la lumina lumânării

Când mi-era lumea mai dragă şi-ascultam la căşti un album super-reuşit (Colin Masson „The Mad Monk And The Mountain”), pac! Se ia lumina!

Acum, se mai întâmplă şi de-astea şi poate că mulţi au răsuflat uşuraţi, că numai aşa mai puteau fi opriţi nemţii de la Bayern să bage goluri în poarta CFR-ului.

Da eu tocmai văzusem c-o seară înainte un documentar, mai ceva ca un film de groază. „Life After Armageddon”. Titlul e sugestiv, de altfel!

No, şi-acolo-n film se-apucară niscai specialişti să-şi dea cu presupusul cum şi-n ce ordine s-ar duce dracului lumea asta. Aşa, ştiinţific, argumentat, ca la tablă.

Au pornit băietanii cu optimism de la premiza că va apare o nouă tulpină virulentă de virus al gripei. Ar cam fi cazul, zic domnii ăia, că apariţia lor e ciclică şi-ar cam fi vremea! Nişte dulci, băieţii! Să-i pui pe rană, nu alta!

Deci, apare pocnitoarea asta de virus pe undeva prin Asia şi lumea, învăţată deja cu AH1N1, trece direct în alerte galbene, portocalii şi roşii, de ţi-e mai mare dragul de-atâtea culori faine. Da’, bineînţeles că degeaba! Face cum face gripa asta nouă şi trece de fiecare cordon sanitar. Trece aşa pentru că se manifestă abia la câteva zile de la infecţie şi, când se prind doftorii că-i bai, gripa-i întinsă deja bine. Lăudau tovarăşii din documentar eficienţa şi rapiditatea transportului modern, care-n 48 de ore poartă virusul cam pe toate continentele.

No, gripă! Nu mare lucru! Sistemul imunitar, simţind că-i rost de prospătură de virus, nu ştie ce să facă exact şi dă alarma generală. Atacă tot ce mişcă prin organism, iar prin organismul nostru se mişcă destule. Unele chiar cu treabă! şi-aşa te trezeşti ba cu o complicaţie, ba cu alta, dar îndeobşte îţi sângerează plămânii, de nu mai poţi respira. Ei, cum zicea un medic hazliu, dacă nu poţi respira, atunci nu respiri! Ce atâta panaramă? Coliva-i gata! În trei zile, aşa se poate consuma!

Ei, şi-acilea vine frumuseţea fazei! Că rata mortalităţii e ea mare, dar nu-i chiar aşa de tragică. Cam patru din cinci mai scapă, cu puţin noroc! Baiul însă este că spaima face ca lumea să se baricadeze prin case şi să absenteze de la lucru. Unde să scoţi capul pe-afară când acolo-i prăpăd? Şi asta-i buba care dărâmă castelul de cărţi numit civilizaţie. Frica! Faptul că din ce în ce mai mulţi nu-şi fac treaba, declanşează haosul. Spitalele-s pline, salvările nu mai merg, poliţie pe străzi din părţi, aşa că omul de strănută intră direct în panică. Sunt cazuri cu nemiluita de decedaţi neîngropaţi, care zac prin case şi curţi, iar câinii, păsările şi rozătoarele îşi fac de cap. Numai gunoiul neridicat poate paraliza un oraş, aşa cum a arătat greva gunoierilor din New York, acum câţiva ani. Ori acum gunoiul e baiul cel mai mic!

Ei, tot a fost Haloween-ul, aşa c-o dau mai pe scenarii de groază. Benzină nu se mai găseşte, aprovizionarea nu mai merge, fabricile se închid, iar prăvăliile se golesc cât ai clipi. S-a văzut chestia când a venit Catrina (uraganul, nu soacra). Civilizaţia în New Orleans-ul devastat a ţinut fix trei zile. Dup-aia a fost care-pe-care! Mai pui peste asta şi ideea că unii fac rost de niscai arme şi gata-i tămbălăul!

Baricadaţi prin case, oamenii sunt sub asediu şi constată-n fiecare zi că ceva nu mai merge. Ba un post TV nu mai emite, ba internetul cade, ba se ia apa (nasol să constaţi asta tocmai când să tragi apa), ba se ia curentul (că de-aici pornirăm cu povestea).

Toate astea pentru că nu mai are cine să apese butoanele şi s-aducă benzină. De aici, oraşele devin o capcană din care trebuie să fugi ca să scapi. Casele sunt vandalizate sistematic în căutarea de apă şi de mâncare şi armele fac legea. Mulţi vor să plece, dar găşti de şmecheraşi ştiu şi ei asta şi te lasă să-mpachetezi totul frumos în maşină şi te-aşteaptă la o baricadă, la ieşirea din oraş, privindu-te prin cătarea puştii.

Ei, deja totul s-a cam dus naibii! Ce guvern? Ce armată? Care poliţie? Ce sistem juridic?

Hei, uite c-a venit lumina!

M-am cam luat cu povestitul, la lumina lumânării! Hai că nu-i chiar aşa de rău! Toate merg din nou şi Bayern n-a dat decât patru goluri lui CFR. Aşa că mă duc la frigider şi-mi iau o bere rece şi-mi pun iar căştile.

Ce? Vreţi să ştiţi cum se termină povestea aia cu gripa? E documentarul pe Net! Chiar merită văzut şi cugetat oleacă la cât de subţire-i firul ăsta numit civilizaţie care ne ţine să nu cădem în hău!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply