Povara ©

Mă uit la bătrânii ce trec
Jenaţi, gârboviţi şi înceţi,
Cu ochii absurd îi petrec
Cum merg să se-ascundă-n peceţi.

Din frunte le ninge zăpada
Ce-au strâns-o milenii întregi,
Şi anii ce vin cu grămada
Îi scot invariabil din legi…

Şi oasele-i dor şi-s bolnavi
Şi frigul îi chinuie iar,
Par cete răzleţe de sclavi
Trecuţi din hotar în hotar.

Striviţi, umiliţi, rătăciţi
Mai vor să trăiască o zi,
Să muşte din ea fără dinţi
Pe urmă fie ce-o fi!

Pe urmă tu-ai să te miri
Că lumea aceasta se crapă,
Că n-ai cui să ceri amintiri
Şi s-aduci o cană cu apă…

Mă uit şi mă-ntreb, cum ar fi
mai bine să tragem la sorţi:
Mort când eşti, într-o ţară de vii,
Sau viu, într-o ţară de morţi?

{cristi}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!