Politică şi miracol

Politica reprezintă (şansa de) participare la viaţa cetăţii. Ca să participi eficient, trebuie să fii familiarizat cu problemele şi să încerci să le înţelegi, făcându-ţi o părere despre ele. La urma-urmei, sunt problemele cetăţii, iar democraţia statuează că, fiind fiinţe gânditoare şi educate, toţi suntem capabili şi-n drept să ne spunem opinia. Are dreptate cine spune că lipsa de implicare e mama tuturor problemelor, pentru că somnul raţiunii naşte monştri şi raţiunea şi participarea sunt câinii noştri de pază.

Evident, cu cât suntem mai dispuşi să înclinăm către o soluţie paternalistă, cu atât ne punem soarta-n mâinile altcuiva (Cârmaciul, Mama natură, Cel de sus, Vrăjitorul din Oz, ş.a.m.d.).

Pe de altă parte, efortul de-a înţelege demontează farmecul şi miraculosul vieţii. Iar mioriticul din noi tinde să confere covârşitor mai multă importanţă beatitudinii trecerii prin lume – o trecere pe care-o ştim şi-o acceptăm ca finită. De aici rezultă un amalgam ciudat de bucurie sclipitoare de viaţă şi tente întunecate de resemnare.

Stilul acesta nu-i deloc lipsit de farmec şi, sincer, realizez că prefer să trăiesc înconjurat de un miraculos care pare că mă răsfaţă, chiar dacă ştiu că-ntr-o zi roata se va învârti. Oricum se va învârti, indiferent ce-ai face! Resemnarea asta senină ne dă puterea de-a fi hâtrii şi de-a întâmpina totul cu umor.

De aceea nu prea iubim politica! Iubim circul politicianist, ca parte din spectacolul vieţii. Dar, nu luăm mecanismul politic în serios, pentru că ştim c-am sfărâma corola de minuni a lumii. Preferăm, intuitiv, să arondăm şi politica zonei miracolului.

Practic, procedând astfel, ne asumăm conştient riscul. Mult mai conştient decât ar putea să pară la prima vedere! Altfel, am pierde o inocenţă la care ţinem prea mult.
Asta este, suntem nişte hedonişti condamnaţi la viaţă, care petrec atâta vreme cât pocalul e plin şi, dup-aia, o dau pe doină de jale.

Ca latură artistică suntem, totuşi, privilegiaţi!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!