Pet shop toys ©

Noaptea se căţăra sus, pe zid. Ĩn ochi, umbrele păreau un bici care plesnea lumina. Linia umerilor pregătise o deformare bruscă, conturând silueta încordată.Te-ai fi gândit că… Dar de ce să gândeşti? Umbra poate fi carnivoră. Şi luată ca atare ea nu se vindecă niciodată, nici măcar în volumul de aer dezlocuit.

Totul se-nvârtea nebuneşte în jurul unui ax de smoală, ca neliniştea agresivă a mâinilor celui ce este condamnat la moarte. Plânge? Ea, plânge? Ciudat, aş fi putut să pun pariu că noaptea umbrele se pot încuraja mai bine totuşi… Dar aveam să-nţeleg că ea era altfel.

Nimeni nu încercase să-i ofere vreodată un punct de sprijin. Viaţa o răsturnase pe trotuare într-un gol imens pe care, mai apoi, întunericul îl umpluse cu nesaţ. Era o victimă ce-şi consumase din societate toată mândria. Toată.

Tresări. Piciorul i se destinse dintr-o dată şi muşchii rămaşi liberi tremurau, ca-ntr-un delirrum tremens aproape didactic. Ceva îi dilatase pupilele, o înfometare de spaţiu parcă, se adăugase decorului în vitrina urbană înconjurătoare.

Tălpile intraseră cu totul în balustradă. Mişcarea devenise rezonabilă chiar, prelungind consecinţa firească a disperării. Câţi-va metri doar şi…  Şi ce ? Un simplu salt de pe un segment pe altul. O decizie care poate produce, e-adevărat, la-nceput o senzaţie flască de spaimă. Ĩn realitate însă, nu e cine ştie ce. Ba chiar se gândea acum, că ar fi fost bine s-o facă mai demult. Dar uite că nu se putuse stăpâni şi întunericul fu sfâşiat de ţipăt…

Era târziu. Prea târziu. Ĩn spatele blocului meu, aşezat mai mult sau mai puţin spre centrul oraşului, unul dintre cele trei containere pentru depozitarea reziduurilor se rostogoli, spărgând cu zgomot, în mii de cioburi, liniştea relativă a cartierului. Cum n-aveam somn şi chiar de l-aş fi avut, la ce mi-ar fi folosit, am împrăştiat cu priviri cârpite dar înverşunat de curioase, fereastra.

Mâţa, păşea triumfătoare din pubela culcată la pământ, ducând sub mustăţi restul cărnos de peşte afumat, ce-mi împodobise insolent în mirosul lui specific, cu câteva ore mai devreme, sacul menajer de acasă.

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply