Pacea lui Dumnezeu

Urmează trei zile de liniște.

Vom arde fitilul până la capăt. Se va topi și retopi ceara din lumânări. Avem dezlegare la multă mâncare și impresia că suntem mai buni.

Nu-mi place acest armistițiu dintre pace și război! E nedrept să avem trei zile de pace ș-apoi… potopul. E înspăimântător cum reușesc oamenii să se deconecteze doar pentru trei zile de la activitățile zilnice (minciună, trădare, hoție, violență) ca după aceea să revină pe câmpul de luptă cu forțe proaspete și chiar strategii noi.

Ce se întâmplă zilele acestea cu Ucraina este un exemplu practic de creștinism zoios, superficial și expirat.

Marele Urs face o înțelegere cu ceilalți mari jucători din ring și promite liniște și pace peste Ucraina în perioada sărbătorilor pascale. Cu toate acestea mai marii bisericii rusești nu se abțin să vorbească despre „mama Rusie” într-un context al războiul, al urii și al terorii. De partea cealaltă, o Europă mult prea apăsată de păcate, mă scuzi!, de contracte cu Marele Urs și o Americă ce dovedește că ea poate salva lumea. Doar în filme!

Undeva, la mijloc, se află popoarele. Acestea pasc fericite. Turme de fumați care văd ouă colorate și iepurași albi cu ochii roșii se bucură de cele trei zile de liniște.

Cam nașpa perspectiva asta! Iar faptul că am împrăștiat pe tot pământul o armată de zei, dumnezei şi cristoşi dar niciunul nu a reușit să inventeze pacea mă pune pe gânduri.

Poate ar fi timpul să-l reinventăm pe Dumnezeu? Dacă s-ar pune problema așa mie mi-ar plăcea un Dumnezeu mai atent la oamenii buni,  mai darnic în recompense pentru aceștia și mai puțin interesat de pedepse și pedepsirea celorlalți. Cei răi sunt prea puțini, nu merită atâta atenție. Aș vrea un Dumnezeu mai modest, cu mai puține palate, mai puțin aur. Aș vrea un Dumnezeu tânăr și frumos după care să leșine femeile iar bărbații să râvnească să-i semene. Aș vrea un Dumnezeu plin de viață și vesel, mai viu și mai prezent printre muritori. Și, că tot veni vorba, aș vrea un Dumnezeu mai curajos, mai bărbat, unul cu onoare și caracter care nu uneltește prin biserici mutări de granițe, care nu-și folosește preoții ca să ajungă în guverne…

Cred sincer că omenirea nu are nevoie de pacea simbolică a lui Dumnezeu ci mai degrabă de un Dumnezeu real al păcii.

Urmează trei zile de liniște. Prea puțin pentru a înțelege că e prea puțin!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!