OZN made in America

Ca un telespectator fidel al Discoperi ce mă aflu, sorbeam în neştiinţa mea, cu nesaţ, fiecare cadru dintr-un documentar care, sincer cred, nu mă va ajuta niciodată în viaţa mea cu nimic. Dar faptul că televiziunile româneşti inventează ştiri şi fac (prost) politică iar televiziunea de stat ne îmbuibă cu cultură şi credinţă… am preferat să mă dedic televiziunilor care ştiu să-şi vîndă marfa un pic mai altfel.

În docmentarul despre care vorbesc se analizau nişte imagini de amator care arătau un fel de OZN-uri care scoteau la plecare şi un sunet, un fel de bubuitură de se cutremurau geamurile prin balamale. Ca o contrabalansare a scenaritei de care vorbeau proprietarii imaginilor, armata a venit cu o explicaţie simplă, rece şi cît mai aproape de realitatea palpabilă, ceea ce a făcut ca orice sceptic să sară în sus: nu erau OZN-uri iar exploziile „neidentificate” erau de fapt avioane militare într-o mică aplicaţie, şi care depăşeau nuştiu ce barieră sonică. În plus armata a fost nevoită să dea cîteva explicaţii chiar în faţa legii pentru acest lucru deoarece există o reglementare care zice că depăşirea acestor bariere ale sunetului nu sînt permise în apropierea zonelor populate. Aş putea să vă explic ce este cu această barieră sonică dar am o lene de mă doare părul aşa că am să sar peste acest capitol, căutaţi pe Goagle sau priviţi la Discoperi.

Această povestioară îmi aduce aminte de un episod din urbea mea petrecut în urmă cu ceva vreme, pe vreamea cînd statul român şi-a oferit spaţiul aerian (aproape fără să-i ceară cineva acest lucru) forţelor armate americane. Îmi aduc aminte că în acea perioadă am avut „plăcerea” să trăiesc pe pielea mea aceste bubuituri venite de niciunde. Pe cerul curat şi limpede nu se vedea nici o urmă de avioane militare sau scheme de „Top Gun”, în schimb aceste explozii provocate de avioane erau destul de frecvente. Ştiu că nu trecea o zi fără zguduiala de rigoare. Mai ştiu că unul din ziarele locale a făcut lumină în capetele noastre întunecate şi am răsuflat uşuraţi, nu era vorba de nici un război, de nici o bombă cernobîlească. Ceea ce nu a ştiut multă lume la acea vreme, cred că nici autorităţile, este faptul că TopGun-iştii americani exersau aici scheme pe care la ei acasă nu aveau voie să le facă pentru că cetăţenii lor au tenul frumos şi urechile sensibile, aşa că au poposit în Macumba unde totul e permis.

Oare aş avea pretenţii prea mari dacă aş dori să aflu de la nişte profesionişti dacă aceste aplicaţii erau legale sau erau doar nişte „liniuţe” aeriene? Sau trebuie să fac o scrisoare oficială pe care s-o depun la ministerul apărării, să mi se dea bon de ordine, număr de înregistrare, aprobarea subsecretarului X şi semnătura ministrului de-atunci (care nu mai este), pentru care trebuie să aştept vo 30 de zile?

Mă apucă aşa, cîte odată nişte întrebări… Oare ce am în capul ăsta? Cred că am emoţii din cauza Campionatului Mondial de fotba care începe mîine. Hai, sănătate acasă la păsări!

Da’ mai am o întrebare: de ce toate OZN-urile din toate galaxiile survolează doar america sau de ce asteroizii cad doar în america?

Imaginile sînt de pe forumul
www.rufon.org

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply