Oul și boul ©

Ce este el, OUL? Mai întâi și mai întâi simbol al fertilității într-un perpetuu început. Lasă-le p’alea din ciocolată copilului și tu ia piciorul de pe accelerație că ai déjà vreo trei amenzi în torpedou pentru depășirea limitei de viteză și ar fi cazul să-i pui frână. Creștinule!

În afară de creștini, care s-au aventurat, ăsta e cuvântul și nicio notă de plată nu-i mai scoate din reverie, în crearea unei tradiții (citește șou), toată tevatura cu ouăle astea a început, zice-se, la curtea Regelui Soare.

Se pare că nu-mi dai prea multă atenție. Te-ai luat cu house/mouse/trash/cash și alte chestii pe care le acompaniezi cu ecou în mașină de când am plecat, bucuros de cele câteva zile libere date de barou… Eu vreau să-ți vorbesc de bijuteria-ou, de bibelou, a cărui măiestrie n-a fost încă egalată, de Peter Carl Fabergé, de… Draci! Tu ești cu mintea la mamaia-cu-față-de-cavou  de la… (țară), la cum o să te răsfețe ea cu-n platou, că nu te-a văzut de mult…

În fine, ca să te scot din tablou o să-ți spun despre creațiile lui Fabergé că sunt irepetabile în istorie, demne de case regale. De’aia și au în dreptul prețului multe ouri-zerouri. Ăștia educații/occidentalii, își dau oul de cadou unul altuia mai mereu. Îl găsești în landou la naștere ori în trusou la botez, ți-l strecoară-n buzunarul de la sacou când te însori și de Anul Nou când te desparți. De tot ce-a fost vechi… Veche e și dorința de a mă considera în continuare fragilă, ca și oul, deci expusă. Nu scumpule, nu e niciun apropou. A fost un radar la rondou. A fost și o terasă umbrită de un imens panou. Publicitar. Acum e doar un hublou în zid, nereușit, vopsit pe-alocuri în nuanțe de marou. Din fericire, multe dintre decorațiunile pascale atârnate ca motou, pe margine, sunt sub roata din față.

Cum spuneam, fragilitatea mea a fost probabil cea mai mare provocare pentru indigoul tău artistic. Dar prin încercări repetate tu ai reușit acolo unde natura a dat greș. M-am fisurat pentru tine, dragă! Și cred că nu poți să fii decât fascinat de ceea ce vezi….

Ce-om fi vrut noi, femeile, de la emancipare de ne-am ales doar cu… Cu tine iubitule care ești o minune a tehnicii și de la care tot aștept învechitul-nou și aștept și aștept și așteeeept să mă zgâlțâi odată wow din libidou!  Da’ servește-te măi, demontează și risipește conținutul din chimonou pe parchet! Și mulțumește-te cu sertarele de care știi să tragi fără să-ți prinzi degetele. Prin încercări repetate…

Repetat sună și telefonul.  Și pe urmă e mă-ta (în argou) care are tensiune sistolică (mai nou) și inundație (ce miștou) de la vecinul de deasupra, un măgar și-un bou la fel ca și ăla din televizor, de la știri, pe care-l credeai de mult călcat de metrou și ia uite-l ce tare-i în stilou și erou până vine ea ziua aia de n-o să-l mai găsească nevastă-sa acasă…

…Și când să și noi, vorba aia, punem de-un tangou, constat că tigrul-în-maiou a adormit pe mine. Cu mâna la șodou.  Și eu care mi-am așezat o pernă sub popou astfel încât să-mi înclin pelvisu’…

Oare ce s-ar întâmpla cu tine soțul meu drag, dacă ai  putea fi pentru o zi femeie? Eu cred că ți-ai căuta biluțele prin toată casa….