Ospiciu

E o vorbă care spune „dă-mi puterea să schimb ceea ce pot schimba şi înţelepciunea să accept ceea ce nu pot schimba!”. E o linie foarte-foarte subţire şi volatilă între cele două. De cele mai multe ori îmbrăţişăm facilitatea acceptării şi ne simţim înţelepţi, filozofi care-au ştiut să tacă. Că tăcerea şi acceptul sunt anticamera resemnării, e doar o altă consecinţă acceptată. E un cerc vicios facil şi la îndemână, căruia-i cad victimă o covârşitoare majoritate a semenilor.

Deja, a visa la o ieşire, a persista în speranţă, ţine de clinic. E ca o obsesie a evadării din ospiciu de nebuni: toată lumea ştie că nu se poate! Întreaga lume e aşa! Unde să te duci? Iar dacă acolo e ca şi aici, de ce să te mai duci? Iei frumuşel pastila, faci ce ţi se spune şi-ţi întinzi viaţa cuminte pe şiragul zilelor, fără alte ifose.

Ete, mă încăpăţânez să fiu un nebun incurabil, nebun în nebunia mea! Mă agăţ, ca cel ce se-neacă de pai, de raţionamentul care zice că, dacă-n prima parte a vorbei cu care-ncepui e vorba de puterea de-a schimba ceva, înseamnă că cineva, undeva, cândva, chiar a putut schimba ceva. Deci, se poate! Există un zid al ospiciului care poate fi trecut. O evadare este posibilă!

Aşa că refuz să mă scufund în nisipul mişcător al lehamitei generale! Neg evidenţa că e prea târziu, că nu mai suntem în stare, că ne-am dezagregat dincolo de-a mai crede într-o vindecare.

Cineva, care ne prescrie pilulele astea colorate, ne vrea docili! Ne vrea conştienţi de anormalitatea noastră şi apăsaţi de vina ei. Un vinovat nu-şi ridică privirea, nu critică, nu observă, nu propune, n-are drept la cuvânt şi opinie… Un vinovat n-are drepturi!

Nu! Nu suntem toţi vinovaţi!

Există o normalitate şi doresc să-mi trăiesc viaţa acolo!

Da, ştiu, sunt nebun!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply