Orașul „părăseală”

Galațiul este un oraș trist. Și se tristește pe zi ce trece și mai tare.

Mai ieri orașul acela cu ceva industrie, astăzi orașul ăla care mai închide o bucățică din Sidex. Orașul acela plin de cluburi efervescente pentru care consumatorii de clubing erau în stare să vină de la zeci de kilometri astăzi își închide cluburile, restaurantele, terasele, chiar și birturile de cartier. Nu am crezut că-mi va fi dor de acele zile de sfîrșit de săptămînă în care furnicarul omenesc nu se astîmpăra pînă la răsăritul soarelui. Îmi erau dragi diminețile de sîmbătă sau duminică în care se simțea cum orașul se odihnește după marea petrecere. Era o liniște sănătoasă dar mai important era faptul că liniștea pregătea următoarea marea petrecere.

Am ieșit sîmbătă la o bere. Nu neaparat de ziua bărbatului, aia e ziua Bergenbier iar eu, fiindcă nu merg cu valul de obicei, am băut berea lui Arthur Guinness. Bună bere, bun Daily Open House. Dar părăseala asta de oraș te apasă orinde ai merge, orice ai face. Puțină atmosferă mai agitată pe faleza Dunării, curve nespălate pe lîngă Hotel Dunărea iar la o terasă de pe Strada Domnească doi cocalari cu patru pițipoance mai colorau puțin pavajul prăfuit.

Am încercat să caut motivul acestei părăseli în mai multe direcții.
De exemplu așa cum Galațiul a oferit țării în ultimii ani campioni în mai multe sporturi (fotbal, box, canotaj, haltere, gimnastică etc.) tot așa am oferit țării și miniștri. Doi dintre aceștia astăzi s-au reîntors pe scaune, Victor Paul Dobre (PNL) și Dan Nica (PSD). Cu aceștia nu ne mîndrim. Dovada clară că orașul nu a avut nici un avantaj de pe urma politicilor lor este chiar părăseala de astăzi.
Mă tot gîndesc că sîntem săraci. Un oraș în care se pun la bătaie la bursa locurilor de muncă circa 300 de posturi iar numărul șomerilor în plată se ridică la 15-16.000… înseamnă ceva, zic eu!

Dar nu, nu pot să cred că politica sau sărăcia ne țintuiesc în fața televizoarelor. O plimbare în aer liber într-o seară atît de frumoasă cum a fost cea de pe 5 mai este gratuită, și-o permite oricine. Un tricou curat și lejer în care să te simți bine, un prieten și o sticlă cu apă ar fi făcut o seară… priceless! Nu putem să dăm vina pe nimeni atîta timp cît parcurile sînt goale și străzile pustii. O primăvară ca asta nu o trăiești în casă cu nici un chip.

Ca o concluzie aș putea spune că părăseala sîntem noi. Oameni atît de triști, fără imaginație și fără chef ca cei din Galați… mai rar! Și măcar dacă aveau un somn ușor cu vise plăcute. Dar nu, la OTV n-ai cum să te relaxezi sau să visezi frumos…

Toate fotografiile folosite în acest articol aparțin lui Florin Adi. Pentru detalii vizitați site-ul personal, contul de Flickr sau pagina de Facebook

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 Responses to “Orașul „părăseală””