Ochi în ochi ©

Divaisuri pentru sufletul încăperilor noastre ascunse. Ochii…

Ferestre cu deschideri glisante, ferestre de care, aplecate peste pervaz atârnă răni, unde se ameninţă cu pumnii şi se strigă.

Trupul meu devine proprietate a vederii tale, din privirea ta se prelinge un fum gros de culoare verde…

Şi dacă ai crezut că numai ochii care nu-ţi plac sunt o fatalitate, vei scuti efort şi cheltuirea unor mari sume de bani citind mai departe.

 …..Foarte multe perechi de ochi sunt dublate, atunci când fac din gene, cu grilaje. Grilajul te protejează de intruşi. Scopul este unul practic dar aspectul grilajului nu strică să ne preocupe.

Din stradă, senzaţia creată este de închisoare. Zăbrelele nu par să se potrivească cu restul sobrietăţii tale şi trecătorilor obişnuiţi, ba chiar şi vecinilor, începe să le displacă.

De aceea, în momentul în care consimţi să instalezi aceste gratii scrutătoare, gândeşte-te! Că este o investiţie cât se poate de importantã şi că tu meriţi, bla-bla-bla, să te bucuri în toate privinţele de lucrul bine făcut.

Nu sunt destui binevoitori în jurul tău care abia asteaptă să-ţi ofere toată gama variată de astfel de îngrădituri? Nu se adaptează ei, imaginii celei mai plăcute pe care vrei s-o creezi despre tine?

Îşi dau seama că de fapt eşti disperat ca un mort cu dureri de dinţi şi că n-ai vrea să ratezi solemnitatea momentului când ferestrele îţi vor fi larg închise! De aceea îndrumările lor nu vor face decât să-ţi dea idei, pe care sunt convins că le vei aprecia.

Acum să vorbim despre gol.

Ce pedeapsă mai cruntă este pentru ochi ca lipsa unor perdele care să-i acopere?

Ştii când, de Sărbãtori, ai băgat la spălat toate perdelele? Atunci în minte ţi s-a creat un gol care te-a şi îmbătrânit vizibil. Te-a durut al naibii lipsa de dimensiune, de culoare, te-a strivit faptul că interiorul, sacru oarecum şi călduţ, îţi devenise străin.

Erai acel bolnav, dintr-o sală de aşteptare, căruia nu-i vine rândul niciodată!

Şi ce dacă!, te vei stropşi tu la alţii, cu ferestrele îndesate adânc în găvane. Nu sunt mobilat îndeajuns dar să am nişte perdele impresionante pot!

Lipseşte conţinutul, oke!, însă datorită perdelelor niciunul dintre voi nu va bănui vreodată cât de gol e aici, pe dinăuntru!

Încă două-trei, hai patru!, obiecte decorative şi-ai umplut admirabil spaţiul din jur. Înjuri răsfăţându-te cu ideea că peste perdele ar merge  şi-un rând de draperii mai groase.

E fiţă şi conferă somptuozitate. Chestie de rafinament, la fel ca discuţiile alea interminabile de sâmbătă seara cu există dom’le viaţă după moarte sau e numai pofta de-a te întoarce de dincolo?

Totuşi, decât să-ncepi acuma o mântuire completă la nivel de beginner, mai bine  zic să dai ochii peste cap şi să prinzi chef de distracţie.

Ce nemaipomenite sunt ocheadele astea ornamentale da’ parcă n-au culorile potrivite!  Să le potriveşti cu vaza goală pentru flori, cu rama de la tabloul în care nevastă-ta, albă din călcâie până-n gonade, minţea că-i fericită ori cu faţa de masă, unde numai ce-ai strâns cu buretele buzelor, restul de vin roşu vărsat după… Ce mai contează după cine?

O întâmplare ambientală, construită din pereţi incolori şi plicticoşi te locuieşte peste tot şi te ţine ocupat.

Ochilor tăi li s-ar potrivi nişte culori puternice dar, în general este bine să te opreşti la tonuri mai delicate, să zicem de acuarelă.

În nuanţe pastelate uimirea, sau ce-o fi ea!, devine ESTETICĂ, se evită crearea unui disconfort reciproc şi nu se agresează inutil miezul lichid şi sărat care dă să iasă pe la colţurile cercevelei.

Îţi sugerez o căutătură scurtă, neatentă, cu care să poţi asigura intimitate, ascunzând celor din afară imaginea concretă a ceea ce se petrece de fapt, înăuntru. Ea trebuie să aibă însă o lungime mai mică decât înălţimea pretenţiilor tale…

Dacă privirea caută mai mult în pământ…, să admitem că poate sta acoperită pe toată durata vieţii, deoarece lumina prea puternică a ochilor curioşi oboseşte şi adesea încălzeşte insuportabil, atmosfera.

Te-mpresori, te sâcâi, te scuipi cu-n gând.

Că duci sub pleoape puzderie de păsări de sticlă pe crengi de sticlă, aşteptând o piatră.

Că trebuie să treci peste, din ce în ce mai anonymous, să rămâi o mască şi să trăieşti aşa.

Chiar, tu cât timp pierzi zilnic într-o mască?

Curând, from above, ochii tăi de reţea vor deveni proprietate a chirurgiei drastice. Te faci viitor vinovat că ţi-i tragi ieftin, cu degetul, până la forma oblică şi că nu plăteşti pentru asta!

Se impun reguli, se stabilesc standarde, se fac modificări. Vei clipi controlat, pe bază de permisiune. Lacrimile ţi se vor introduce într-un tratat menit să facă lege şi ordine. Nu vei mai lua cu coada ochiului decât în cadrul unei organizaţii aflată sub auspiciile ONU???

O peliculă fină, opacă, nou apărută, îţi blochează accesul de utilizator către liberul arbitru şi-ţi cauzează tulburări de vedere. Ciclopul se uită chiorâş la tine în ochi.

Între voi doi, cel cu pupilele dilatate eşti tu, la fel ca-ntr-o întâlnire romantică. Numai că, doar el  se excită  observând mărimea pupilelor tale.

 – Zi fraiere, aşa  că-i funny catarACTA?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Ochi în ochi ©”