Obișnuiți de mici cu hamul ©

Ba avea argumente dar nu voia să i le dea! Ce să-nțeleagă una ca ea? Și începând de azi, n-o să mai fie furat de frumusețea ei fără seamăn. Că și el e chipeș și tânăr! De ce ar trebui adică, să alerge după o fată frumoasă? Frumoasă și nimic mai mult….

– Parfumato, obraznico! Ești o mucoasă în călduri. Biată și disperată!

– Tu ești un prost…

Gura lui se deschise toantă și insipidă ca o nenorocită gură de aer.

Sunt mai multe feluri de frumuseți. A ei era feminin de caldă, cu o cruciuliță la piept și miros ațâțător. Mai ales acum, când se odihnea într-o poziție indecentă și senzuală… Mmmm!

– Mai întâi și întâi pentru că toate chestiile astea pe care mi le-aduci au un pathos cam prea… yeah! pentru gustul meu. Y por qué? Pentru că nu te pricepi să te porți cu o fată!

– Ăăă… adică… vrei să spui că darurile mele sunt mizerabile?? Asta-mi spui?

Nivelul lui de înțelegere dovedea o proastă creștere uluitoare.

– Îți spun că eu sunt o niña, că am nevoie de serenade despre mis ojitos negros și despre mi triste corazón. Ay, ay, dac-aș putea s-ajung în alt veac, n-ar fi pentru mine doar un alt veac, ar fi o aventură extraordinară para cantarte mis penas, penas y alegrías cu acompaniament de guitarra și castagnettes… Vrei să fii eroul meu, este? Por amor de Dios atunci ia înapoi resturile sau ce-or mai fi astea, nu mai sta ca un căcăcios și înghite-le acum, aici, pe loc, în fața mea, eroule!

Era atât de înduioșător efortul ei de a-l scoate din sărite, încât pe el îl cuprinse o stare nervoasă și începu să se scarpine.

– ¡Hombre, quedate!,

Hohotele/hăhăielile fetei răsunau din ce în ce mai mândre, ca o rană urâtă pe care i-o pricinuia, înfuriat, gândul că poate are dreptate.

Și câte mai avea puse bine, deoparte, pentru ea! Unde naiba să știe el de balade, serenade, ode, sonete, catrene, madrigale, rondele, poeme…? Căminul și familia! Să fii în stare să-ți construiești un CĂMIN, cu simț deplin și tradițional, și să ai o viață de FAMILIE ca o inimă înfloritoare a casei. Asta a-nvățat de la ai lui, asta face! Pricepe și el că femeia e o sărbătoare deosebită și impresionantă, numai că muchacha asta ochioasă prea descrie ea o linie ondulată, prea se dezvoltă într-o meandră decorativă și ciudată! Dacă nu i-o șterge el foamea aia de sărut de pe bot, atunci lasă! Deși cu-atâta brindar  și cantar  parcă tot ce știi din bătrâni nene, e mai sănătos! Ce doamne-iartă, că din sunete făcute sunt toate! Scoți un strigăt, cât te ține gura, foarte intens ori sacadat, vibrezi cu vocea și-ți consumi și tu durerea sau bucuria sau mai știu eu ce. Nțțț! Ea nu și nu, că vrea seguidille, vrea malagueñe  și  granadeletarantalesolearesvidalitas și bulerias și alte pănărămi de cantos. Și tot ea-l întărâtă, fuge și-l cheamă, îl ațâță, amenință și e ironică. Cică-i dragoste. Asta-i DRAGOSTE? Asta-i dracu’!

– Sunt eu de vină, porni ea fremătând din coadă o pantomimă sexuală, sunt eu de vină că tu te-ai îndrăgostit tocmai de cățelușa profesoarei de spaniolă? Ham, ham-ham!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!